deșuchiat (-tă), adj. – 1. Neglijent, șleampăt. – 2. Nebun, smintit. – Var. (Mold., Trans.) șuchiat, șuchet. Origine incertă. Ar putea fi un lat. *dĭssubucŭlatus de la subucŭla „cămașe, tunică pe corp”; dacă primul sens este primitiv, cf. sp. descamisado; însă rezultatul ș nu este clar. După Scriban, de la șuchet, și acesta de la mag. süket „surd”; dar în acest caz nu s-ar explica compunerea cu des-. Pascu, I, 136, citează mr. discul’are „a deochea” < lat. *de exoculāre (cf. deochia), care nu are legătură cu deșuchiat.