2 intrări

8 definiții

deșertificáre sf [At: DRC / Pl: ~cắri / E: fr désertification] Transformare a unei regiuni în deșert (23).

DEȘERTIFICÁRE, deșertificări, s. f. Transformare a unei regiuni în deșert. – De la deșert (după fr. désertification).

DEȘERTIFICÁRE, deșertificări, s. f. Transformare a unei regiuni în deșert. – De la deșert (după fr. désertification).

deșertificáre s. f., pl. deșertificări

DEȘERTIFICÁRE s. f. transformare a unei regiuni în deșert. (după fr. désertification)

DEȘERTIFICÁ, pers. 3 deșertífică, vb. I. Refl. A se transforma în deșert, a deveni deșert. – Din deșertificare.

deșertificá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se deșertífică


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

deșertificáre s.f. Transformarea unei regiuni în deșert ◊ „Acolo unde dispar pădurile se instalează deșertul [...] «Deșertificarea» – un fenomen de ample proporții.” Sc. 5 X 77 p. 5. ◊ „[...] în Africa [...] circa 150 milioane de oameni sunt amenințați de efectele calamităților deșertificării și secetei [...]” Sc. 1 XI 84 p. 6. ◊ „Spania este țara din Europa occidentală cu cel mai mare risc de deșertificare [...]” I.B.9 VII 87 p. 8 (din deșert; cf. fr. désertification; PR 1960; DTN 1976; DEX-S)

Intrare: deșertifica
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) deșertifica deșertificare deșertificat deșertificând singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea) deșertifică (să) deșertifice deșertifica deșertifică deșertificase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele) deșertifică (să) deșertifice deșertificau deșertifica deșertificaseră
Intrare: deșertificare
deșertificare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular deșertificare deșertificarea
plural deșertificări deșertificările
genitiv-dativ singular deșertificări deșertificării
plural deșertificări deșertificărilor
vocativ singular
plural

deșertificare

  • 1. Transformare a unei regiuni în deșert.
    surse: DEX '09 DEX '98 DCR2 3 exemple
    exemple
    • Acolo unde dispar pădurile se instalează deșertul [...] «Deșertificarea» – un fenomen de ample proporții. Sc. 5 X 77 p. 5.
      surse: DCR2
    • [...] în Africa [...] circa 150 milioane de oameni sunt amenințați de efectele calamităților deșertificării și secetei [...] Sc. 1 XI 84 p. 6.
      surse: DCR2
    • Spania este țara din Europa occidentală cu cel mai mare risc de deșertificare [...] I.B.9 VII 87 p. 8.
      surse: DCR2

etimologie:

deșertifica

  • 1. A se transforma în deșert, a deveni deșert.
    surse: DEX '09

etimologie: