2 intrări

4 definiții

deșarjá [At: DA ms / Pzi: ~jez / E: fr décharger] 1-2 vtr (Înv; c.i. arme) A (se) descărca. 3 vr (Frm; fig) A se elibera de emoții neplăcute.

deșarjá vb., ind. prez. 3 sg. deșarjeáză

DEȘÁRJĂ s.f. (Franțuzism) Descărcare. ♦ (Fig.) Ușurare. [< fr. décharge].

DEȘÁRJĂ s. f. 1. descărcare. 2. (fig.) ușurare. (< fr. décharge)

Intrare: deșarjă
deșarjă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deșarjă
  • deșarja
plural
  • deșarje
  • deșarjele
genitiv-dativ singular
  • deșarje
  • deșarjei
plural
  • deșarje
  • deșarjelor
vocativ singular
plural
Intrare: deșarja
verb (V203)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deșarja
  • deșarjare
  • deșarjat
  • deșarjatu‑
  • deșarjând
  • deșarjându‑
singular plural
  • deșarjea
  • deșarjați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • deșarjez
(să)
  • deșarjez
  • deșarjam
  • deșarjai
  • deșarjasem
a II-a (tu)
  • deșarjezi
(să)
  • deșarjezi
  • deșarjai
  • deșarjași
  • deșarjaseși
a III-a (el, ea)
  • deșarjea
(să)
  • deșarjeze
  • deșarja
  • deșarjă
  • deșarjase
plural I (noi)
  • deșarjăm
(să)
  • deșarjăm
  • deșarjam
  • deșarjarăm
  • deșarjaserăm
  • deșarjasem
a II-a (voi)
  • deșarjați
(să)
  • deșarjați
  • deșarjați
  • deșarjarăți
  • deșarjaserăți
  • deșarjaseți
a III-a (ei, ele)
  • deșarjea
(să)
  • deșarjeze
  • deșarjau
  • deșarja
  • deșarjaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)