8 definiții pentru deșanț

deșánț [At: NEGRUZZI, ap. TDRG / V: (reg) sf / Pl: -uri / E: nct] 1 av (Reg) În mod ciudat. 2 sn (Mol; Trs; îe) A-i fi (sau a-i părea) ~ A-i fi (sau a-i părea) ciudat. 3 sn (Mol; Trs; îae) A-i fi rușine. 4 sn (Reg) Ceea ce este ciudat.

DEȘÁNȚ adv. (Reg.) În mod ciudat. – Et. nec.

DEȘÁNȚ s. n. sg. (Regional, numai în expr.) Mi-i (sau îmi pare) deșanț = m-apucă mirarea, îmi pare ciudat, curios, straniu, neobișnuit, bizar. Zi o dată da; pe urmă n-are să-ți mai pară deșanț. CONTEMPORANUL, VIII 5. Poate ți-i deșanț de una ca aceasta ? CREANGĂ, P. 190. Ha, ha, ha, cucoană Florică... tare-mi pare deșanț ! ALECSANDRI, T. 918.

DEȘÁNȚ adv.: A-i fi (sau a-i părea) ~ a-i părea curios; a-i fi de mirare. /Orig. nec.

deșanț a. Mold. curios, bizar: poate ți-i deșanț de una ca aceasta? CR. [Origină necunoscută].

Intrare: deșanț
Surse flexiune: DOR