4 intrări
15 definiții

Explicative DEX

dârlai1 sn [At: ȚIPLEA, P. P. 33 / Pl: ~uri / E: pvb dârlâi] (Mar) 1 Doină. 2 Strigătură la horă.

dârlai2 v vz dârlâi

dârlăi v vz dârlâi

dârlău sm [At: CAMILAR, N. II, 36 / Pl: ~ăi / E: dârlă + -ău] 1 Persoană care umblă fără rost. 2 Persoană fără căpătâi.

dârlâi vi [At: CONTEMPORANUL, III, 202 / V: ~lai, ~lăi, ~lui / Pzi: dârlâi și ~esc / E: fo, cf dârlă, dârloi, dârnăi] (Reg) 1 A cânta (prost) dintr-un instrument. 2 A cânta din ceva asemănător unui instrument. 3 (Spc) A cânta din frunză. 4 A cânta încet. 5 A fredona. 6 A doini. 7 A hori. 8 A flecări. 9 (Mol; d. gâște) A gâgâi.

dârlui v vz dârlâi

❍ DÎRLÎI (-lîiu, -lăesc) vb. tr. și intr. A cînta încet; a fredona: în urmă cîteva oi șchioape și un flăcău dîrlîind din fluier (LUNG.) [comp. bg. dărlja se „a se certa”].

DÎRLĂU, dîrlăi, s. m. (Regional; depreciativ) Flăcău, tînăr. Vi se duc dîrlăii, voi rămîneți cu mine-n sat. CAMILAR, N. II 404.

DÎRLĂU, dîrlăi, s. m. (Reg.; depr.) Flăcău, tînăr.

Arhaisme și regionalisme

dârlái, dârlaiuri, s.n. (reg.) 1. Cântec (de dragoste, de dor); hore p-alungu', doină: „Buhăitul zimbrilor, / Dârlăitul zânelor” (Memoria, 2004-bis: 1.188). 2. Strigătură la horă. (Maram.). – Postverbal a lui dârlâi / dârlăi „a cânta dintr-un instrument” (MDA), cf. dârlă „bucium”.

dârlăí, dârlăiesc, (dârlâi), v.i. (reg.; înv.) A cânta, a hori, a zice o hoare: „Și toată vremea, lucrând, cânta și dârlăia din gură” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 129). – Var. a lui dârlâi (formă onomatopeică) (MDA).

dârlai, dârlaiuri, s.n. – (reg.) 1. Cântec (de dragoste, de dor); doină: „Buhăitul zimbrilor, / Dârlăitul zânelor” (Memoria, 2004-bis: 1.188). 2. Strigătură la horă. (Maram.). – Postverbal a lui dârlâi / dârlăi „a cânta dintr-un instrument” (MDA), cf. dârlă „bucium”.

dârlăi, dârlăiesc, (dârlâi), vb. intranz. – (reg.; înv.) A cânta, a hori, a zice o hoare: „Și toată vremea, lucrând, cânta și dârlăia din gură” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 129). – Var. a lui dârlâi (formă onomatopeică) (MDA).

dârlai, -uri, s.n. – 1. Cântec (de dragoste, de dor); doină: „Buhăitul zimbrilor, / Dârlăitul zânelor” (Memoria 2004-bis: 1188). 2. Strigătură la horă. Atestat doar în Maram. – Din dârlâi / dârlăi „a cânta dintr-un instrument”, cf. dârlă „bucium”.

dârlăi, dârlăiesc, (dârlâi), vb. intranz. – A cânta, a hori, a zice o hoare. – Cf. dârlă.

Intrare: dârlai
dârlai
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: dârlăi
dârlăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: dârlău
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dârlău
  • dârlăul
  • dârlău‑
plural
  • dârlăi
  • dârlăii
genitiv-dativ singular
  • dârlău
  • dârlăului
plural
  • dârlăi
  • dârlăilor
vocativ singular
  • dârlăule
plural
  • dârlăilor
Intrare: dârlâi
dârlâi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dârlui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dârlău, dârlăisubstantiv masculin

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.