dârlái, dârlaiuri, s.n. (reg.) 1. Cântec (de dragoste, de dor); hore p-alungu', doină: „Buhăitul zimbrilor, / Dârlăitul zânelor” (Memoria, 2004-bis: 1.188). 2. Strigătură la horă. (Maram.). – Postverbal a lui dârlâi / dârlăi „a cânta dintr-un instrument” (MDA), cf. dârlă „bucium”.