daradaică sf vz taradaică

❍ DARADAICĂ (pl. -ce) sf. Mold. Trăsură sau căruța veche, stricată, hodorogită: ce ~ hodorogită (ALECS.) [rut. taradajka].

DARADAICĂ, daradaice, s. f. (Mold.) Trăsură veche și hodorogită. Această Cristină Madolski, ca să încep cu dînsa, așa cum ai văzut-o în daradaica ei de pe vremea lui Pazvante, se trage din neamul Movileștilor. C. PETRESCU, O. P. I 228. Mă!... ce daradaică hodorogită!... Destul... stăi!... ALECSANDRI, T. I. 215.

DARADAICĂ ~ce f. pop. fam. Vehicul vechi și foarte deteriorat. [Sil. -dai-că] /<ucr. maradajka

daradaică f. Mold. trăsură veche: ce daradaică hodorogită AL. [Rus. TARATAIKA].

daradáĭcă (Mold.) și taradaĭcă (nord) f., pl. e (rut. tarudáika, trăsură hodorogită, rus. taratáika, căruță cu doŭă roate; pol. taradajka, teredajka). Est. Iron. trăsură hodorogită, droagă. – Și har- (Sadov.). V. hodoroagă.

dărădaică sf vz daradaică

taradaică sf [At: ALECSANDRI, T. 531 / V: (reg) dar~, tărăd~ / Pl: tărădăici / E: ucr тарадайка] (Reg) 1 Trăsură veche și hodorogită. 2 (îf tărădaică) Roabă.

tărădaică sf vz taradaică

taradáĭcă, V. daradaĭcă.

daradaică (reg.) (desp. -dai-) s. f., g.-d. art. daradaicei; pl. daradaice

daradaică (reg.) (-dai-) s. f., g.-d. art. daradaicei; pl. daradaice

daradaică s. f. (sil. -dai-), g.-d. art. daradaicei; pl. daradaice

daradaică (-ăici), s. f. – Trăsură proastă. – Var. taradaică. Rut., pol. taradajka, rus. taratajka (Cihac, II, 92; Scriban; Candrea). În Mold.

taradaică, taradăici, s.f. (reg.) 1. trăsură, căruță. 2. roabă.