DAR subst. 1. Darul (16 B II 56, III 180, IV 193). 2. Darea (17 B III 580) din Bracea; Dărescu (Puc); Dăreșli s. (Dm); Dărăști r.; Dărăscu, V.; Darascul și Daranin (?) m-te (AO XVI). 3. Dăroiu t. (Sd XXI). 4. Dăruleață (16 B IV 193). 5. Compuse: + Dan: Dărădan (Cat); + slav: Daroslav (16 B II 400). 6. + -eciu: Dîreciu (Bordeni), sau subst. dîră + suf. -eciu.