DAICĂ s. f. (Regional) Dadă. Doi copilași cu chica ciuf... așteaptă cu ochii bleoșdiți să scoată daica Mitrana cartofii din spuză. DELAVRANCEA, S. 40. ◊ (În refrene, la vocativ, fără ca vorbitorul să se adreseze unei persoane anumite) Foicică peliniță, Daică, dăiculiță. TEODORESCU, P. P. 293. ◊ (Familiar, ca termen afectiv cu care o femeie se adresează unei persoane mai tinere; v. mamă, tată, maică. taică) Cînd te întorci, să bați, daică, în poartă. STANCU, D. 437.