3 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dăvăsít, ~ă a [At: SIMA, M. 183 / Pl: ~iți, ~e / E: dăvăsi] (Reg) Adevăsit.

dăvăsi v vz devăsi[1]

  1. În MDA2 nu există intrarea devăsi, la care se face trimitere. O variantă ar fi adevăsi. Ladislau Strifler

ADEVĂSI vb. 1. (Mold., Trans. N) A cheltui, a prăpădi. A: Să-ș adăvăsască toată vreamea sa petrecînd în călugărie. L SEC. XVII, 78r; cf. VARLAAM. C: Cu păcate spurcate îmi întinai sufletul și întru lene toată viață me o adevăsiiu. O, 55v. // B: cf. L ante 1693, 125r-125v. 2. (Mold.) A se extenua, a se istovi. Suindu-se în munte și adevăsîndu-se foarte și dobîndind boală de înflăciune, se cunoștea numai de pe graiu. DOSOFTEI, VS. Etimologie: magh. odaveszni. Vezi și adevăsit, neadevăsit. Cf. pojivăi; bătogi, mîrșăvi, nemoști, vitioni, zămorî.

adăvăsésc v. tr. (cp. cu ung. távozni, a se depărta, távoztatni, a depărta, maĭ ales că în Trans. vest se zice tăvăsesc). Vechĭ. Trans. Mold. Risipesc, ruinez, prăpădesc (averea, sănătatea, o turmă, un popor). – Și azĭ în Trans. adăvăsesc și adevesesc. În Mold. maĭ vechĭ adevăsesc, ĭar azĭ (Btș.) dăvăsesc, stric, hrentuĭesc, deteriorez: mi s’a dăvăsit caru pe drumu cel răŭ. În Olt. (Vc.) dăvăsesc, risipesc, cheltuĭesc mult. V. hodorogesc.

dăvăsésc V. adăvăsesc.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

adevăsí, adevăsésc, vb. IV (înv.) a cheltui, a risipi, a consuma.

Intrare: dăvăsit
dăvăsit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dăvăsit
  • dăvăsitul
  • dăvăsitu‑
  • dăvăsi
  • dăvăsita
plural
  • dăvăsiți
  • dăvăsiții
  • dăvăsite
  • dăvăsitele
genitiv-dativ singular
  • dăvăsit
  • dăvăsitului
  • dăvăsite
  • dăvăsitei
plural
  • dăvăsiți
  • dăvăsiților
  • dăvăsite
  • dăvăsitelor
vocativ singular
plural
Intrare: dăvăsit
dăvăsit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dăvăsit
  • dăvăsitul
  • dăvăsitu‑
  • dăvăsi
  • dăvăsita
plural
  • dăvăsiți
  • dăvăsiții
  • dăvăsite
  • dăvăsitele
genitiv-dativ singular
  • dăvăsit
  • dăvăsitului
  • dăvăsite
  • dăvăsitei
plural
  • dăvăsiți
  • dăvăsiților
  • dăvăsite
  • dăvăsitelor
vocativ singular
plural
Intrare: dăvăsi
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dăvăsi
  • dăvăsire
  • dăvăsit
  • dăvăsitu‑
  • dăvăsind
  • dăvăsindu‑
singular plural
  • dăvăsește
  • dăvăsiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dăvăsesc
(să)
  • dăvăsesc
  • dăvăseam
  • dăvăsii
  • dăvăsisem
a II-a (tu)
  • dăvăsești
(să)
  • dăvăsești
  • dăvăseai
  • dăvăsiși
  • dăvăsiseși
a III-a (el, ea)
  • dăvăsește
(să)
  • dăvăsească
  • dăvăsea
  • dăvăsi
  • dăvăsise
plural I (noi)
  • dăvăsim
(să)
  • dăvăsim
  • dăvăseam
  • dăvăsirăm
  • dăvăsiserăm
  • dăvăsisem
a II-a (voi)
  • dăvăsiți
(să)
  • dăvăsiți
  • dăvăseați
  • dăvăsirăți
  • dăvăsiserăți
  • dăvăsiseți
a III-a (ei, ele)
  • dăvăsesc
(să)
  • dăvăsească
  • dăvăseau
  • dăvăsi
  • dăvăsiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)