2 intrări

5 definiții

dărấnă2 sf vz dorângă

dărấnă1 sf [At: DLR ms / Pl: ~ne / E: drr dărâmat] (Reg; îe) O ~ de om Om de nimic.

dărâná (-n, -át), vb. – A deșela, a speti, a istovi, a obosi. Lat. *dĕrenēre, de la rēn „rinichi” (REW 2581; Candrea; cf. Graur, BL, V, 95). În Trans. și Banat; cf. it. direnare, sp. derrengar.Der. dărînat, adj. (inutil, nefolositor).

dărâná, dărânéz, vb. I (reg.) a obosi tare, a se slei de puteri.

dărî́n, a -á v. tr. (lat. de-rêno, -áre, d. ren, rinichi, adică „a vătăma rinichiĭ pin prea mare sforțare”. V. rinichi. Cp. cu deșel și spetesc). Vest. Dăhulez. V. dorovăĭesc.

Intrare: dărână
dărână
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
Intrare: dărâna
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dărâna dărânare dărânat dărânând singular plural
dărânea dărânați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dărânez (să) dărânez dărânam dărânai dărânasem
a II-a (tu) dărânezi (să) dărânezi dărânai dărânași dărânaseși
a III-a (el, ea) dărânea (să) dărâneze dărâna dărână dărânase
plural I (noi) dărânăm (să) dărânăm dărânam dărânarăm dărânaserăm, dărânasem*
a II-a (voi) dărânați (să) dărânați dărânați dărânarăți dărânaserăți, dărânaseți*
a III-a (ei, ele) dărânea (să) dărâneze dărânau dărâna dărânaseră
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dărâna dărânare dărânat dărânând singular plural
dărâ dărânați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dărân (să) dărân dărânam dărânai dărânasem
a II-a (tu) dărâni (să) dărâni dărânai dărânași dărânaseși
a III-a (el, ea) dărâ (să) dărâne dărâna dărână dărânase
plural I (noi) dărânăm (să) dărânăm dărânam dărânarăm dărânaserăm, dărânasem*
a II-a (voi) dărânați (să) dărânați dărânați dărânarăți dărânaserăți, dărânaseți*
a III-a (ei, ele) dărâ (să) dărâne dărânau dărâna dărânaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)