2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dănuire sf [At: AR (1829), 177/35 / Pl: ~ri / E: dănui] (Înv) 1 Donare. 2 (Îs) Hârtie de ~ Act de donație. 3 (Ccr) Obiect obținut prin donație sau moștenire Si: dănuit1 (2). 4 (Fig) Dăruire.

DĂNUÍRE s. f. (Învechit) Faptul de a dănui; dăruire, donație. Fă hîrtia de dănuire s-o iscălesc. NEGRUZZI, S. I 302.

DĂNUÍRE s. f. (Înv.) Faptul de a dănui; dăruire, donare.

dănui vt [At: (a. 1673) BUL. COM. IST. IV, 84 / Pzi: ~iésc / E: danie] (Înv; c.i. bunuri materiale) 1 A dona. 2 (Fig) A dărui.

DĂNUÍ, dănuiesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A face o danie; a dărui, a dona. Îi dănui și un însemnător număr de moșii. NEGRUZZI, S. II 142.

DĂNUÍ, dănuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A face o danie; a dărui, a dona. – Din danie.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DĂNUÍ vb. v. da, dărui, dona.

Intrare: dănuire
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dănuire
  • dănuirea
plural
  • dănuiri
  • dănuirile
genitiv-dativ singular
  • dănuiri
  • dănuirii
plural
  • dănuiri
  • dănuirilor
vocativ singular
plural
Intrare: dănui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dănui
  • dănuire
  • dănuit
  • dănuitu‑
  • dănuind
  • dănuindu‑
singular plural
  • dănuiește
  • dănuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dănuiesc
(să)
  • dănuiesc
  • dănuiam
  • dănuii
  • dănuisem
a II-a (tu)
  • dănuiești
(să)
  • dănuiești
  • dănuiai
  • dănuiși
  • dănuiseși
a III-a (el, ea)
  • dănuiește
(să)
  • dănuiască
  • dănuia
  • dănui
  • dănuise
plural I (noi)
  • dănuim
(să)
  • dănuim
  • dănuiam
  • dănuirăm
  • dănuiserăm
  • dănuisem
a II-a (voi)
  • dănuiți
(să)
  • dănuiți
  • dănuiați
  • dănuirăți
  • dănuiserăți
  • dănuiseți
a III-a (ei, ele)
  • dănuiesc
(să)
  • dănuiască
  • dănuiau
  • dănui
  • dănuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dănuire

etimologie:

dănui

etimologie:

  • danie
    surse: DLRM