7 definiții pentru dălcăuș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dălcăúș sm [At: PAMFILE, I. C. 108 / Pl: ~i / E: nct] Ajutor de cârmaci la plută.

DĂLCĂÚȘ, dălcăuși, s. m. 1. (Mold.) Ajutor al cîrmaciului unei plute, care stă la cîrma dindărăt. Bărbatul cîrmaci și nevasta dălcăuș, înfipți, parcă, în plută pe picioare vînjoase, stăteau drept și neclintiți. HOGAȘ, DR. 242. 2. (Popular) Dalcauc (2). Rău ai făcut că n-ai vorbit la Dacia... Discursuri, așa ca să vorbim și să aplaude lumea, să te ridice dălcăușii în brațe și să strige ura! C. PETRESCU, Î. II 138.

DĂLCĂÚȘ, dălcăuși, s. m. (Reg.) Ajutor al cârmaciului unei plute, care stă la cârma de dindărăt. – Tc. dalka(v)uk.

dălcăuș m. Mold. cârmaciul dinapoi al plutei. [Origină necunoscută].

dălcăúș m. (d. dalcauc). Mold. nord. Plutașu de la coada pluteĭ (Dacă e o femeĭe, se numește -șíță, pl. e). V. cîrmacĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dălcăúș (plutaș) (pop.) s. m., pl. dălcăúși

dălcăúș s. m., pl. dălcăúși

Intrare: dălcăuș
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dălcăuș
  • dălcăușul
  • dălcăușu‑
plural
  • dălcăuși
  • dălcăușii
genitiv-dativ singular
  • dălcăuș
  • dălcăușului
plural
  • dălcăuși
  • dălcăușilor
vocativ singular
  • dălcăușule
  • dălcăușe
plural
  • dălcăușilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dălcăuș

  • 1. regional Ajutor al cârmaciului unei plute, care stă la cârma dindărăt.
    exemple
    • Bărbatul cîrmaci și nevasta dălcăuș, înfipți, parcă, în plută pe picioare vînjoase, stăteau drept și neclintiți. HOGAȘ, DR. 242.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Rău ai făcut că n-ai vorbit la Dacia... Discursuri, așa ca să vorbim și să aplaude lumea, să te ridice dălcăușii în brațe și să strige ura! C. PETRESCU, Î. II 138.
      surse: DLRLC

etimologie: