9 definiții pentru dârzie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DÂRZÍE s. f. (Pop.) Dârzenie. – Dârz + suf. -ie.

DÂRZÍE s. f. (Pop.) Dârzenie. – Dârz + suf. -ie.

dârzie sf [At: M. COSTIN, în LET. II, 49/7 / V: ~rjie / Pl: ~ii / E: dârz + -ie] (Înv) 1-14 Dârzenie (1-14).

DÎRZÍE s. f. (Învechit) Îndrăzneală, hotărîre, cutezanță, curaj; p. ext. obrăznicie, aroganță. Nu arma ta mă domolește, ci dîrzia ta față cu mine. GHICA, S. 351. Auzi dîrzie! blestemăție! Obrăznicie Și mojicie! ALECSANDRI, T. I 111. Tomșa! El te-a învățat a vorbi cu atîta dîrzie? NEGRUZZI, S. I 139.

dîrzíe f. Dîrjie, îndrăzneală, țănțoșie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dârzíe (pop.) s. f., art. dârzía, g.-d. dârzíi, art. dârzíei

dârzíe s. f., art. dârzía, g.-d. dârzíi, art. dârzíei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DÂRZÍE s. v. bărbăție, bravură, curaj, cutezanță, dârzenie, încumetare, îndrăzneală, neînfricare, semeție, temeritate.

dîrzie s. v. BĂRBĂȚIE. BRAVURĂ. CURAJ. CUTEZANȚĂ. DÎRZENIE. ÎNCUMETARE. ÎNDRĂZNEALĂ. NEÎNFRICARE. SEMEȚIE. TEMERITATE.

Intrare: dârzie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dârzie
  • dârzia
plural
genitiv-dativ singular
  • dârzii
  • dârziei
plural
vocativ singular
plural

dârzie

etimologie:

  • Dârz + sufix -ie.
    surse: DEX '09 DEX '98