Definiția cu ID-ul 571191:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cĭupésc v. tr. (sîrb. čupati, a zmulge, a jumuli, de unde vine și ung. csipni, a cĭupi; alb. čupit, a cĭupi, kĭuka, semne de vărsat, cĭupiturĭ; bg. čupĭy, a sfărăma. V. cĭoc. Cp. și cu germ. zupfen, a scărmăna). Apuc pe cineva cu vîrfu a doŭă degete ca să glumesc orĭ ca să-l pișc (producîndu-ĭ durere). Apuc cu cĭocu: cloșca m’a cĭupit. Pișc, împung, înțep (vorbind de insecte): m’a cĭupit un purice. Fig. Ĭaŭ (mănînc) puțin din mîncare, cĭugulesc. Fur cîte puțin, pișc: servitoru cĭupea din tîrguĭelĭ. – La Olt. cĭup: s’o cĭupă (Ĭov. 129). V. șupesc.