CÎȘTIGA (cîștig) I. vb. tr. 1 A dobîndi bani, a agonisi (prin muncă, prin negoț sau alte mijloace) avere sau alte foloase: ~ la loterie, ~ în cărți; (P): negustorul fricos nici nu cîștigă, nici nu păgubește; ușor e de cîștigat, dar greu de păstrat ¶ 2 A birui, a învinge: ~ o bătălie, ~ un proces ¶ 3 A trage folos, a folosi: văzu că de la plîns nu cîștigă nimic (ISP.); cînd doi se ceartă al treilea cîștigă ¶ 4 A căpăta (ceva neplăcut), a se alege cu: ceea ce a cîștigat în munții Telegii a fost un junghiu bun (I.-GH.) ¶ 5 A dobîndi, a căpăta: ~ experiență: la întoarcere, cîștigase afecțiunea regelui (I.-GH.) ¶ 6 Ⓕ A trage în partea sa: i-a cîștigat pe toți prin purtarea sa ¶ 7 † Trans. A cumpăra, a-și procura: cîștigă de un taler, mai fărină, mai brînză, mai lapte acru (RET.) ¶ 8 Trans. A griji, a îngriji; a deretica. II. vb. intr. Trans. A îngriji, a purta de grijă: or mai ~ ăști frați de tine să nu piei de foame (FR.-CDR.). III. vb. refl. Trans. A se îngriji, a avea grijă, a purta de grijă [lat. castigare].