2 intrări

6 definiții

cvinárie s. f., pl. cvinárii

CVINÁRIE s. f. strofă alcătuită din cinci versuri; cvintet (4). (< fr. quinaire)

cvinariu, ~ie [At: DN3 / P: ~riu / Pl: ~ii / E: fr quinaire] 1 a Care se divide exact la cinci. 2 a Care are ca bază numărul cinci. 3 sf Strofă sau poezie alcătuită din cinci versuri.

CVINÁRIU, -IE adj. Care se divide exact cu cinci. ♦ Care are ca bază numărul cinci. // s.f. Strofă (sau poezie) alcătuită din cinci versuri. [Pron. -riu. / < fr. quinaire, cf. lat. quinque – cinci].

CVINÁRIU, -IE I. adj. format din cinci unități; divizibil cu 5. ◊ (despre măsură, ritm) compus din cinci elemente ritmice. II. s. m. monedă romană valorând 5 ași. (< lat. quinarius)


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

CVINÁRIE s. f. v. cvinariu [în DN].

Intrare: cvinariu
cvinariu adjectiv
adjectiv (A109)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cvinariu cvinariul cvinarie cvinaria
plural cvinarii cvinariii cvinarii cvinariile
genitiv-dativ singular cvinariu cvinariului cvinarii cvinariei
plural cvinarii cvinariilor cvinarii cvinariilor
vocativ singular
plural
Intrare: cvinarie
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cvinarie cvinaria
plural cvinarii cvinariile
genitiv-dativ singular cvinarii cvinariei
plural cvinarii cvinariilor
vocativ singular
plural