2 intrări
5 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CVINARIE s. f. strofă alcătuită din cinci versuri; cvintet (4). (< fr. quinaire)
cvinariu, ~ie [At: DN3 / P: ~riu / Pl: ~ii / E: fr quinaire] 1 a Care se divide exact la cinci. 2 a Care are ca bază numărul cinci. 3 sf Strofă sau poezie alcătuită din cinci versuri.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CVINARIU, -IE adj. Care se divide exact cu cinci. ♦ Care are ca bază numărul cinci. // s.f. Strofă (sau poezie) alcătuită din cinci versuri. [Pron. -riu. / < fr. quinaire, cf. lat. quinque – cinci].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CVINARIU, -IE I. adj. format din cinci unități; divizibil cu 5. ◊ (despre măsură, ritm) compus din cinci elemente ritmice. II. s. m. monedă romană valorând 5 ași. (< lat. quinarius)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cvinarie s. f., pl. cvinarii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| adjectiv (A109) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
cvinarie, cvinariisubstantiv feminin
- 1. Strofă (sau poezie) alcătuită din cinci versuri. DNsinonime: cvintet
etimologie:
- quinaire DN
cvinariu, cvinarieadjectiv
- 1. Care se divide exact cu cinci. DN
- 1.1. Care are ca bază numărul cinci. DN
- 1.2. (Despre măsură, ritm) Compus din cinci elemente ritmice. MDN '00
-
etimologie:
- quinaire DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.