CVARTĂ, cvarte, s. f. 1. (Muz.) Intervalul dintre două sunete aflate la distanță de patru trepte. 2. Grup de patru conducte electrice, izolate între ele și răsucite, utilizat la cablurile electrice de telecomunicații. 3. (La scrimă) A patra dintre cele opt poziții principale de apărare. [Var.: cuartă s. f.] – Din it. quarto, fr. quarte.

cvartă sf [At: DEX² / V: cua~ / Pl: ~te / E: it quarto, fr quarte] 1 (Muz) Intervalul dintre patru note consecutive. 2 Grup de patru conducte electrice izolate între ele și răsucite, utilizat la cablurile electrice de telecomunicații. 3 (La scrimă) A patra dintre cele opt poziții principale de apărare.

CVARTĂ, cvarte, s. f. 1. (Muz.) Intervalul dintre patru note consecutive. 2. Grup de patru conducte electrice, izolate între ele și răsucite, utilizat la cablurile electrice de telecomunicații. 3. (La scrimă) A patra dintre cele opt poziții principale de apărare [Var.: cuartă s. f.] – Din it. quarto, fr. quarte.

CVARTĂ, cvarte, s. f. 1. (Muz.) Intervalul dintre patru note consecutive. Intervalul dintre «do» și «fa» alcătuiește o cvartă. 2. A patra dintre cele opt poziții principale de apărare la scrimă.

CVARTĂ s.f. 1. (Muz.) Intervalul dintre patru note consecutive. 2. A patra poziție principală de apărare la scrimă. 3. Sistem de patru conducte electrice izolate între ele și împletite împreună, folosit pentru cablurile telefonice. [Var. cuartă s.f. / cf. fr. quarte, it. quarta, lat. quartus – al patrulea].

CVARTĂ/CUARTĂ s. f. (muz.) interval de patru trepte într-o gamă diatonică. (< fr. quarte, it. quarta, lat. quartus)

CVARTĂ ~e f. 1) muz. Interval dintre două sunete ale gamei la distanță de patru trepte. 2) sport Poziția a patra de apărare la scrimă. 3) Sistem de conducte folosit pentru cablurile telefonice. /<it. quarto, fr. quarte

cuartă sf vz cvartă

CUARTĂ s.f. 1. (Fiz.) Sistem de patru conducte electrice, izolate între ele și împletite împreună, folosit pentru cablurile telefonice. 2. V. cvartă. [< fr. quarte].

CUARTĂ s. f. 1. Sistem de patru conducte electrice, izolate între ele și împletite împreună, folosite pentru cablurile telefonice. 2. A patra poziție de apărare la scrimă. 3. elem. cvartă. (< fr. quarte)

*cŭártă f., pl. e (fr. quarte, it. quarta, d. lat. quartus, quarta, al patrulea, a patra. V. cart). Muz. Interval de patru grade, adică de la o notă pînă la a patra în sus orĭ în jos. La scrimă, al patrulea fel de gardă.

cvartă s. f., g.-d. art. cvartei; pl. cvarte

!cvartă s. f., g.-d. art. cvartei; pl. cvarte

cvartă/cuartă (muz.) (sil. cuar-) s. f., g.-d. art. cvartei/cuartei; pl. cvarte/cuarte

cvartă (tehn.) s. f., g.-d. art. cvartei; pl. cvarte

cuartă (muz.) v. cvartă

cuartă (sport, telecom.) s. f. (sil. cuar-), g.-d. art. cuartei; pl. cuarte

cvartă (quartă) (< lat. quartus, -a, -um „al patrulea, a patra”), interval* de patru trepte* într-o gamă diatonică*. C. perfectă este c. care, pornind de la sunetul de bază (tonică, finalis*), numără două tonuri și un semiton* diatonic (ex.: într-o gamă de do, do-fa). C. mărită rezultă din mărirea c. perfecte cu un semiton cromatic* (ex. do-fa diez); ca interval natural*, c. mărită se găsește pe treapta a IV-a a unei game majore (ex.: fa-si) și, fiind alcătuită din trei tonuri, se numește triton*; în gama cromatică temperată* c. mărită este egală în „enarmonie”, cu cvinta* micșorată. C. micșorată rezultă din micșorarea c. perfecte cu un semiton (ex. do-fa bemol). Denumirea de c., fără nici o altă specificare, se referă la c. perfectă. ♦ În gama pitagoreică, c. avea valoarea de 4/3 (1,33333), valoare (raport) exprimând sunetul produs de vibrarea unei pătrimi a coardei monocordului*. Aceeași valoare i-a fost atribuită și în ev. med. și în Renaștere* (Zarlino). În seria armonicelor* superioare, c. ocupă locul al treilea (după octavă* și cvintă) cu valoarea 3/4 (inversul lungimii coardei). În sistemul temperat, c. are valoarea 1,343 (în nr. zecimale) sau 5. 000 (în cenți). ♦ Fiind primul dintre intervale ce rezultă din răsturnarea* altui interval la octavă*, respectiv din aceea a cvintei*, c. are o situație specială, atât în ceea ce privește implicarea sa în constituirea sistemelor cât și a calității sale. Interval primar, ca și octava și cvinta, c. intervine mai puțin în constituirea unor sisteme (I, 4) pre- și pentatonice (aflate sub imperiul principiului consonantic* al cvintei), dar are un rol important în ordonarea, mai mult melodică, a sistemelor heptatonice (v. tetracord). ♦ În virtutea caracterului său primar, c. a participat la constituirea organum*-ului medieval, deținând un rol precumpănitor – în asociere cu terța* – și în faux-bourdon. Disputele cu privire la caracterul (calitatea) de consonanță perfectă sau imperfectă a c., începute încă din ev. med., s-au răsfrânt asupra situației sale în armonia (III, 2) clasică; oricare ar fi fost răspunsul față de această dilemă, integrarea c. într-o structură cvintă-terță, structură proprie acestei arm., impunea o evitare a a formațiilor verticale de c., ca disonanță*, atât într-o singură linie melodică [voce (2)] cât și în acordul de cvartă și sextă (v. acord). În alți termeni, principiul tonal [v. tonalitate (1, 2)], puternic afirmat în fundamentul arm. prin cvintă, nu poate fi contrazis de dezechilibrul introdus, în același sens, prin plasarea c., în grav. Contrar principiilor clasice, arm. sec. 20 a pus c. la baza unor structuri acordice, fie în virtutea uneo tonalități lărgite, sau în aceea a atonalismului*, fie prevalându-se mai ales, de rolul structural al c. în melodica de factură modală.

cuartă s.f. (înv.) impozit pe recoltă (a patra parte), dijmă.

fagot în cvartă v. fagottino.