19 definiții pentru cvartă cuartă

CVÁRTĂ, cvarte, s. f. 1. (Muz.) Intervalul dintre două sunete aflate la distanță de patru trepte. 2. Grup de patru conducte electrice, izolate între ele și răsucite, utilizat la cablurile electrice de telecomunicații. 3. (La scrimă) A patra dintre cele opt poziții principale de apărare. [Var.: cuártă s. f.] – Din it. quarto, fr. quarte.

CVÁRTĂ, cvarte, s. f. 1. (Muz.) Intervalul dintre patru note consecutive. 2. Grup de patru conducte electrice, izolate între ele și răsucite, utilizat la cablurile electrice de telecomunicații. 3. (La scrimă) A patra dintre cele opt poziții principale de apărare [Var.: cuártă s. f.] – Din it. quarto, fr. quarte.

CVÁRTĂ, cvarte, s. f. 1. (Muz.) Intervalul dintre patru note consecutive. Intervalul dintre «do» și «fa» alcătuiește o cvartă. 2. A patra dintre cele opt poziții principale de apărare la scrimă.

!cvártă s. f., g.-d. art. cvártei; pl. cvárte

cvártă (tehn.) s. f., g.-d. art. cvártei; pl. cvárte

cvártă/cuártă (muz.) (sil. cuar-) s. f., g.-d. art. cvártei/cuártei; pl. cvárte/cuárte

CVÁRTĂ s.f. 1. (Muz.) Intervalul dintre patru note consecutive. 2. A patra poziție principală de apărare la scrimă. 3. Sistem de patru conducte electrice izolate între ele și împletite împreună, folosit pentru cablurile telefonice. [Var. cuartă s.f. / cf. fr. quarte, it. quarta, lat. quartus – al patrulea].

CVÁRTĂ/CUÁRTĂ s. f. (muz.) interval de patru trepte într-o gamă diatonică. (< fr. quarte, it. quarta, lat. quartus)

CVÁRTĂ ~e f. 1) muz. Interval dintre două sunete ale gamei la distanță de patru trepte. 2) sport Poziția a patra de apărare la scrimă. 3) Sistem de conducte folosit pentru cablurile telefonice. /<it. quarto, fr. quarte

CUÁRTĂ s. f. v. cvartă.

cuártă (sport, telecom.) s. f. (sil. cuar-), g.-d. art. cuártei; pl. cuárte

CUÁRTĂ s.f. 1. (Fiz.) Sistem de patru conducte electrice, izolate între ele și împletite împreună, folosit pentru cablurile telefonice. 2. V. cvartă. [< fr. quarte].

CUÁRTĂ s. f. 1. Sistem de patru conducte electrice, izolate între ele și împletite împreună, folosite pentru cablurile telefonice. 2. A patra poziție de apărare la scrimă. 3. elem. cvartă. (< fr. quarte)

cuártă s.f. (înv.) impozit pe recoltă (a patra parte), dijmă.

*cŭártă f., pl. e (fr. quarte, it. quarta, d. lat. quartus, quarta, al patrulea, a patra. V. cart). Muz. Interval de patru grade, adică de la o notă pînă la a patra în sus orĭ în jos. La scrimă, al patrulea fel de gardă.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

cvartă (quartă) (‹ lat. quartus, -a, -um „al patrulea, a patra”), interval* de patru trepte* într-o gamă diatonică*. C. perfectă este c. care, pornind de la sunetul de bază (tonică, finalis*), numără două tonuri și un semiton* diatonic (ex.: într-o gamă de do, do-fa). C. mărită rezultă din mărirea c. perfecte cu un semiton cromatic* (ex. do-fa diez); ca interval natural*, c. mărită se găsește pe treapta a IV-a a unei game majore (ex.: fa-si) și, fiind alcătuită din trei tonuri, se numește triton*; în gama cromatică temperată* c. mărită este egală în „enarmonie”, cu cvinta* micșorată. C. micșorată rezultă din micșorarea c. perfecte cu un semiton (ex. do-fa bemol). Denumirea de c., fără nici o altă specificare, se referă la c. perfectă. ♦ În gama pitagoreică, c. avea valoarea de 4/3 (1,33333), valoare (raport) exprimând sunetul produs de vibrarea unei pătrimi a coardei monocordului*. Aceeași valoare i-a fost atribuită și în ev. med. și în Renaștere* (Zarlino). În seria armonicelor* superioare, c. ocupă locul al treilea (după octavă* și cvintă) cu valoarea 3/4 (inversul lungimii coardei). În sistemul temperat, c. are valoarea 1,343 (în nr. zecimale) sau 5. 000 (în cenți). ♦ Fiind primul dintre intervale ce rezultă din răsturnarea* altui interval la octavă*, respectiv din aceea a cvintei*, c. are o situație specială, atât în ceea ce privește implicarea sa în constituirea sistemelor cât și a calității sale. Interval primar, ca și octava și cvinta, c. intervine mai puțin în constituirea unor sisteme (I, 4) pre- și pentatonice (aflate sub imperiul principiului consonantic* al cvintei), dar are un rol important în ordonarea, mai mult melodică, a sistemelor heptatonice (v. tetracord). ♦ În virtutea caracterului său primar, c. a participat la constituirea organum*-ului medieval, deținând un rol precumpănitor – în asociere cu terța* – și în faux-bourdon. Disputele cu privire la caracterul (calitatea) de consonanță perfectă sau imperfectă a c., începute încă din ev. med., s-au răsfrânt asupra situației sale în armonia (III, 2) clasică; oricare ar fi fost răspunsul față de această dilemă, integrarea c. într-o structură cvintă-terță, structură proprie acestei arm., impunea o evitare a a formațiilor verticale de c., ca disonanță*, atât într-o singură linie melodică [voce (2)] cât și în acordul de cvartă și sextă (v. acord). În alți termeni, principiul tonal [v. tonalitate (1, 2)], puternic afirmat în fundamentul arm. prin cvintă, nu poate fi contrazis de dezechilibrul introdus, în același sens, prin plasarea c., în grav. Contrar principiilor clasice, arm. sec. 20 a pus c. la baza unor structuri acordice, fie în virtutea uneo tonalități lărgite, sau în aceea a atonalismului*, fie prevalându-se mai ales, de rolul structural al c. în melodica de factură modală.

fagot în cvartă v. fagottino.

Intrare: cvartă
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cvartă cvarta
plural cvarte cvartele
genitiv-dativ singular cvarte cvartei
plural cvarte cvartelor
vocativ singular
plural
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cuartă cuarta
plural cuarte cuartele
genitiv-dativ singular cuarte cuartei
plural cuarte cuartelor
vocativ singular
plural