8 definiții pentru cuvetă

CUVÉTĂ, cuvete, s. f. Sinclinal în formă de căldare, cu lungimea și lățimea aproape egale și cu secțiunea orizontală aproximativ rotundă. ♦ Depresiune închisă, ca un bazin, acoperită permanent sau temporar de apă. – Din fr. cuvette.

CUVÉTĂ, cuvete, s. f. Sinclinal în formă de căldare, cu lungimea și lățimea aproape egale și cu secțiunea orizontală aproximativ rotundă. ◊ Cuveta lacului = teren ocupat de un lac de acumulare până la nivelul crestei barajului. – Din fr. cuvette.

!cuvétă (depresiune, sinclinal) s. f., g.-d. art. cuvétei; pl. cuvéte

cuvétă (geol., tehn.) s. f., pl. cuvéte

CUVÉTĂ s.f. (Geol.) Sinclinal scurt, având lățimea bazei aproape egală cu lungimea, cu un contur aproape circular. ◊ Cuveta lacului = teren ocupat de un lac de acumulare până la nivelul crestei barajului; chiuvetă (2). [< fr. cuvette].

CUVÉTĂ s. f. (geol.) depresiune naturală sau artificială cu un contur circular. Cuveta lacului = teren ocupat de un lac de acumulare până la nivelul crestei barajului. (< fr. cuvette)

cuvetă f. vas mic la partea inferioară a tubului unui barometru.

cuvétă f., pl. e (fr. cuvette, dim. d. cuve, bute. V. cupă). Fiz. Strachină, lighean. Rezervoriŭ (la termometru).

Intrare: cuvetă
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cuve cuveta
plural cuvete cuvetele
genitiv-dativ singular cuvete cuvetei
plural cuvete cuvetelor
vocativ singular
plural