10 definiții pentru cuvetă

cuve1 sf vz chiuvetă

cuve2 sf [At: DEX2 / Pl: ~te / E: fr cuvette] 1 Sinclinal în formă de căldare, cu lungimea și lățimea aproape egale și cu secțiunea orizontală aproximativ rotundă. 2 (Îs) ~a lacului Teren ocupat de un lac de acumulare până la nivelul crestei barajului.

CUVÉTĂ, cuvete, s. f. Sinclinal în formă de căldare, cu lungimea și lățimea aproape egale și cu secțiunea orizontală aproximativ rotundă. ♦ Depresiune închisă, ca un bazin, acoperită permanent sau temporar de apă. – Din fr. cuvette.

CUVÉTĂ, cuvete, s. f. Sinclinal în formă de căldare, cu lungimea și lățimea aproape egale și cu secțiunea orizontală aproximativ rotundă. ◊ Cuveta lacului = teren ocupat de un lac de acumulare până la nivelul crestei barajului. – Din fr. cuvette.

!cuvétă (depresiune, sinclinal) s. f., g.-d. art. cuvétei; pl. cuvéte

cuvétă (geol., tehn.) s. f., pl. cuvéte

CUVÉTĂ s.f. (Geol.) Sinclinal scurt, având lățimea bazei aproape egală cu lungimea, cu un contur aproape circular. ◊ Cuveta lacului = teren ocupat de un lac de acumulare până la nivelul crestei barajului; chiuvetă (2). [< fr. cuvette].

CUVÉTĂ s. f. (geol.) depresiune naturală sau artificială cu un contur circular. Cuveta lacului = teren ocupat de un lac de acumulare până la nivelul crestei barajului. (< fr. cuvette)

cuvetă f. vas mic la partea inferioară a tubului unui barometru.

cuvétă f., pl. e (fr. cuvette, dim. d. cuve, bute. V. cupă). Fiz. Strachină, lighean. Rezervoriŭ (la termometru).

Intrare: cuvetă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cuve cuveta
plural cuvete cuvetele
genitiv-dativ singular cuvete cuvetei
plural cuvete cuvetelor
vocativ singular
plural