11 definiții pentru cuvertură

cuvertu sf [At: TEODOREANU, M. II, 59 / V: cov~ / Pl: ~ri / E: fr couverture] Învelitoare (de postav, de pânză etc.) care se pune peste ceva sau cineva, ori în care se învelește cineva (sau ceva).

CUVERTÚRĂ, cuverturi, s. f. Învelitoare cu care se acoperă o masă, un pat sau cu care se învelește cineva (când doarme). – Din fr. couverture.

CUVERTÚRĂ, cuverturi, s. f. Învelitoare cu care se acoperă o masă, un pat sau cu care se învelește cineva (când doarme). – Din fr. couverture.

CUVERTÚRĂ, cuverturi, s. f. Învelitoare de pînză, de postav etc., cu care se acoperă o masă, un pat sau cu care se învelește cineva (cînd doarme).

cuvertúră s. f., g.-d. art. cuvertúrii; pl. cuvertúri

CUVERTÚRĂ s. 1. v. pătură. 2. v. glazură.

CUVERTÚRĂ s.f. 1. Învelitoare pentru masă, pentru pat etc. 2. (Geol.) Ansamblu de sedimente care acoperă un soclu. [< fr. couverture].

CUVERTÚRĂ s. f. 1. învelitoare pentru masă, pat etc. 2. (geol.) ansamblu de sedimente care acoperă un soclu. (< fr. couverture)

CUVERTÚRĂ ~i f. Învelitoare pentru pat, masă sau cu care se învelește cineva când doarme. /<fr. couverture

cuvertúră f., pl. ĭ (fr. couverture. V. coviltir). Barb. Învălitoare (macat, cergă ș. a.).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

cuvertúră s. f., g.-d. art. cuvertúrii; pl. cuvertúri

CUVERTU s. 1. cergă, învelitoare, pătură, velință, (pop.) plocat, țol, (reg.) lăicer, ogheal, poneavă, procov, procoviță, strai, țoală, (prin Mold. și Bucov.) prostire, (Transilv.) verincă. (~ de lînă pentru pat.) 2. glazură. (~ pentru obiecte de ceramică.)

Intrare: cuvertură
cuvertură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cuvertu
  • cuvertura
plural
  • cuverturi
  • cuverturile
genitiv-dativ singular
  • cuverturi
  • cuverturii
plural
  • cuverturi
  • cuverturilor
vocativ singular
plural