11 definiții pentru cuvertură

CUVERTÚRĂ, cuverturi, s. f. Învelitoare cu care se acoperă o masă, un pat sau cu care se învelește cineva (când doarme). – Din fr. couverture.

CUVERTÚRĂ, cuverturi, s. f. Învelitoare cu care se acoperă o masă, un pat sau cu care se învelește cineva (când doarme). – Din fr. couverture.

CUVERTÚRĂ, cuverturi, s. f. Învelitoare de pînză, de postav etc., cu care se acoperă o masă, un pat sau cu care se învelește cineva (cînd doarme).

cuvertúră s. f., g.-d. art. cuvertúrii; pl. cuvertúri

cuvertúră s. f., g.-d. art. cuvertúrii; pl. cuvertúri

CUVERTÚRĂ s. 1. v. pătură. 2. v. glazură.

CUVERTÚRĂ s.f. 1. Învelitoare pentru masă, pentru pat etc. 2. (Geol.) Ansamblu de sedimente care acoperă un soclu. [< fr. couverture].

CUVERTÚRĂ s. f. 1. învelitoare pentru masă, pat etc. 2. (geol.) ansamblu de sedimente care acoperă un soclu. (< fr. couverture)

CUVERTÚRĂ ~i f. Învelitoare pentru pat, masă sau cu care se învelește cineva când doarme. /<fr. couverture

cuvertúră f., pl. ĭ (fr. couverture. V. coviltir). Barb. Învălitoare (macat, cergă ș. a.).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CUVERTÚRĂ s. 1. cergă, învelitoare, pătură, velință, (pop.) plocát, țol, (reg.) lăicér, ogheál, poneávă, procóv, procóviță, strai, țoálă, (prin Mold. și Bucov.) prostíre, (Transilv.) veríncă. (~ de lînă pentru pat.) 2. glazură. (~ pentru obiecte de ceramică.)

Intrare: cuvertură
cuvertură substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cuvertu cuvertura
plural cuverturi cuverturile
genitiv-dativ singular cuverturi cuverturii
plural cuverturi cuverturilor
vocativ singular
plural