cuvei sn [At: CHEST. V, 34/57 / Pl: ~e / E: nct] (Reg) Parte a stânei unde se păstrează berbințele și acareturile.

CUVĂ, cuve, s. f. 1. Recipient special din metal, lemn, beton, material plastic, sticlă etc., de diferite forme și mărimi, folosit în operații tehnice. ◊ Cuvă de ulei = rezervor de metal umplut cu ulei, în care se cufundă transformatoarele, reostatele etc. 2. Porțiunea superioară a cuptorului metalurgic vertical. – Din fr. cuve.

cuvă sf [At: MARIAN – ȚIȚEICA, FIZ. II, 67 / Pl: ~ve / E: fr cuve] 1 Vas special din metal, lemn, beton etc., de diferite forme și mărimi folosit în operații tehnice. 2 (Îs) ~ de ulei Vas umplut cu ulei, în care se cufundă transformatoarele, reostatele etc. 3 Porțiunea superioară a cuptorului metalurgic vertical.

CUVĂ, cuve, s. f. 1. Vas special din metal, lemn, beton, material plastic, sticlă etc., de diferite forme și mărimi, folosit în operații tehnice. ◊ Cuvă de ulei = rezervor de metal umplut cu ulei, în care se cufundă transformatoarele, reostatele etc. 2. Porțiunea superioară a cuptorului metalurgic vertical. – Din fr. cuve.

CUVĂ, cuve, s. f. Vas putînd avea mărimi și forme variate, care servește la diferite operații tehnice. Cuvă de developare.

CUVĂ s.f. 1. Vas de diferite forme și mărimi, folosit în tehnică și în laborator pentru diferite operații. 2. Porțiune a unui furnal. [< fr. cuve].

CUVĂ s. f. 1. recipient de forme și dimensiuni variate, în operații tehnice sau de laborator. 2. partea superioară a unui furnal. 3. șant de fier sau de beton în care se instalau piesele de artilerie. (< fr. cuve)

CUVĂ ~e f. tehn. Recipient folosit pentru diferite operații tehnice și de laborator. /<fr. cuve

cuvă s. f., g.-d. art. cuvei; pl. cuve

cuvă s. f., g.-d. art. cuvei; pl. cuve

cuvă s. f., g.-d. art. cuvei; pl. cuve