8 definiții pentru cutremurător

CUTREMURĂTÓR, -OÁRE, cutremurători, -oare, adj. Care zguduie, înfioară, impresionează profund; îngrozitor, groaznic. – Cutremura + suf. -ător.

CUTREMURĂTÓR, -OÁRE, cutremurători, -oare, adj. Care zguduie, înfioară, impresionează profund; îngrozitor, groaznic. – Cutremura + suf. -ător.

CUTREMURĂTÓR, -OÁRE, cutremurători, -oare, adj. Care înduioșează, impresionează, înfioară, zguduie. Ochii ei erau de o cutremurătoare duioșie. V. ROM. noiembrie 1953, 34. ◊ (Adverbial) Primele cuvinte căzură rar, cutremurător, cum cad cîteodată, vara, aproape din senin, boabe mari de gheață. DAN, U. 93.

cutremurătór (cu-tre-) adj. m, pl. cutremurătóri; f. sg. și pl. cutremurătoáre

cutremurătór adj. m. (sil. -tre-), pl. cutremurătóri; f. sg. și pl. cutremurătoáre

CUTREMURĂTÓR adj. v. îngrozitor.

CUTREMURĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care impresionează profund; care zguduie. /a cutremura + suf. ~ător


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CUTREMURĂTÓR adj. cumplit, fioros, groaznic, grozav, înfiorător, înfricoșător, îngrozitor, inspăimîntător, macabru, monstruos, oribil, sîngeros, teribil, zguduitor, (livr.) abominábil, terifiánt, terífic, (înv. și pop.) rău. (O crimă ~.)

Intrare: cutremurător
cutremurător adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cutremurător cutremurătorul cutremurătoare cutremurătoarea
plural cutremurători cutremurătorii cutremurătoare cutremurătoarele
genitiv-dativ singular cutremurător cutremurătorului cutremurătoare cutremurătoarei
plural cutremurători cutremurătorilor cutremurătoare cutremurătoarelor
vocativ singular
plural