2 intrări

8 definiții

CÚTNIE, cutnii, s. f. Țesătură din mătase și bumbac. – Din tc. kutni.

CÚTNIE, cutnii, s. f. (Înv.) Țesătură din mătase și bumbac. – Din tc. kutni.

CUTNÍE, cutnii, s. f. (Învechit) Stofă de mătase, amestecată cu bumbac. Ba, încă și ce antereie de cutnie ca acelea. HOGAȘ, M. N. I 144. Două oghealuri de cutnie. ALECSANDRI, T. 1. 141. Ți-a cumpărat... O cutnie pentru rochii, Cea mai aleasă, Ca să-ți fie de mireasă. TEODORESCU, P. P. 164.

cutníe s. f., art. cutnía, g.-d. art. cutníei; pl. cutníi, art. cutníile

cutníe s. f., art. cutnía, g.-d. art. cutníei; pl. cutníi, art. cutníile

cutníe (-íi), s. f. – Varietate de satinet, material oriental de mătase amestecat cu bumbac. – Var. cutie. Tc. kutni (Șeineanu, II, 151).

cutnie f. materie de mătase țesută cu bumbac: un anteriu de cutnie ca gușa porumbului FIL. [Turc. KUTNÍ].

cutníe f. (turc. kutni, d. ar. kutun, bumbac, de unde vine it. cotóne, fr. coton, sp. algodon, germ. kattun; bg. sîrb. kutnija, un fel de matasă, rus. kutnĭá. V. dimicoton, fulmicoton). Vechĭ. Atlaz cu urzeala de bumbac, care se fabrica maĭ ales la Brusa: un anteriŭ de cutnie. V. baș și brocat.

Intrare: cutnie
cutnie
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cutnie cutnia
plural cutnii cutniile
genitiv-dativ singular cutnii cutniei
plural cutnii cutniilor
vocativ singular
plural
Intrare: cutnie
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cutnie cutnia
plural cutnii cutniile
genitiv-dativ singular cutnii cutniei
plural cutnii cutniilor
vocativ singular
plural