7 definiții pentru cusurgiu

CUSURGÍU, cusurgii, s. m. Bărbat înclinat să găsească cusururi (1) la orice; bărbat care are chef de ceartă. – Cusur + suf. -giu.

CUSURGÍU, -ÍE, cusurgii, s. m. și f., adj. (Fam.) (Persoană) înclinată să găsească cusururi (1) la orice; (persoană) care are chef de ceartă. – Cusur + suf. -giu.

CUSURGÍU, cusurgii, s. m. (Familiar) Cel care este înclinat să găsească cusururi la orice, care caută nod în papură. V. cîrcotaș.

cusurgíu s. m., art. cusurgíul; pl. cusurgíi, art. cusurgíii (-gi-ii)

cusurgíu s. m., art. cusurgíul; pl. cusurgíi, art. cusurgíii

CUSURGÍU ~i m. pop. Persoană care caută cusururi în toate. /cusur + suf. ~giu


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

cusurgiu, -oaică, cusurgii, -oaice s. m., s. f., adj. 1. (persoană) înclinată să găsească imperfecțiuni / defecte la orice 2. (persoană) care are chef de ceartă

Intrare: cusurgiu
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cusurgiu cusurgiul
plural cusurgii cusurgiii
genitiv-dativ singular cusurgiu cusurgiului
plural cusurgii cusurgiilor
vocativ singular
plural