8 definiții pentru cusurgiu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUSURGÍU, cusurgii, s. m. Bărbat înclinat să găsească cusururi (1) la orice; bărbat care are chef de ceartă. – Cusur + suf. -giu.

cusurgiu, ~ie smf, a [At: PAS, L. I 92 / Pl: ~gii / E: cusur + -giu] (Fam) 1-2 (Persoană) înclinată să găsească cusururi (9-11) la orice. 3-4 (Persoană) care are chef de ceartă.

CUSURGÍU, -ÍE, cusurgii, s. m. și f., adj. (Fam.) (Persoană) înclinată să găsească cusururi (1) la orice; (persoană) care are chef de ceartă. – Cusur + suf. -giu.

CUSURGÍU, cusurgii, s. m. (Familiar) Cel care este înclinat să găsească cusururi la orice, care caută nod în papură. V. cîrcotaș.

CUSURGÍU ~i m. pop. Persoană care caută cusururi în toate. /cusur + suf. ~giu


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cusurgíu s. m., art. cusurgíul; pl. cusurgíi, art. cusurgíii (-gi-ii)

cusurgíu s. m., art. cusurgíul; pl. cusurgíi, art. cusurgíii


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

cusurgiu, -oaică, cusurgii, -oaice s. m., s. f., adj. 1. (persoană) înclinată să găsească imperfecțiuni / defecte la orice 2. (persoană) care are chef de ceartă

Intrare: cusurgiu
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cusurgiu
  • cusurgiul
  • cusurgiu‑
plural
  • cusurgii
  • cusurgiii
genitiv-dativ singular
  • cusurgiu
  • cusurgiului
plural
  • cusurgii
  • cusurgiilor
vocativ singular
  • cusurgiule
plural
  • cusurgiilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cusurgiu, -e cusurgie

  • 1. (și) adjectival (Persoană) înclinată să găsească cusururi la orice; (persoană) care are chef de ceartă.
    surse: DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Cusur + sufix -giu.
    surse: DEX '98 DEX '09