9 definiții pentru cusurgiu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CUSURGIU, cusurgii, s. m. Bărbat înclinat să găsească cusururi (1) la orice; bărbat care are chef de ceartă. – Cusur + suf. -giu.
cusurgiu, ~ie smf, a [At: PAS, L. I 92 / Pl: ~gii / E: cusur + -giu] (Fam) 1-2 (Persoană) înclinată să găsească cusururi (9-11) la orice. 3-4 (Persoană) care are chef de ceartă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CUSURGIU, -IE, cusurgii, s. m. și f., adj. (Fam.) (Persoană) înclinată să găsească cusururi (1) la orice; (persoană) care are chef de ceartă. – Cusur + suf. -giu.
- sursa: DEX '98 (1998)
- acțiuni
CUSURGIU, cusurgii, s. m. (Familiar) Cel care este înclinat să găsească cusururi la orice, care caută nod în papură. V. cîrcotaș.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CUSURGIU ~i m. pop. Persoană care caută cusururi în toate. /cusur + suf. ~giu
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cusurgiu s. m., art. cusurgiul; pl. cusurgii, art. cusurgiii (desp. -gi-ii)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cusurgiu s. m., art. cusurgiul; pl. cusurgii, art. cusurgiii (-gi-ii)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cusurgiu s. m., art. cusurgiul; pl. cusurgii, art. cusurgiii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
cusurgiu, -oaică, cusurgii, -oaice s. m., s. f., adj. 1. (persoană) înclinată să găsească imperfecțiuni / defecte la orice 2. (persoană) care are chef de ceartă
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv masculin (M69) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
cusurgiu, cusurgiisubstantiv masculin cusurgie, cusurgiisubstantiv feminin
- 1. (Persoană) înclinată să găsească cusururi la orice; (persoană) care are chef de ceartă. DEX '98 DLRLC
etimologie:
- Cusur + sufix -giu. DEX '98 DEX '09