2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

custare sf [At: ȘINCAI, HR. III 285/8 / Pl: ~tări / E: custa1] (Îrg) 1 Viață. 2 Trai.

custa1 [At: (a. 1579) IORGA D. B. 3 / V: cos~, cușta, gu~ / Pzi: cust / E: ml consto, -are cf consta, costa] 1 vi (Îrg) A trăi. 2 vi (Îrg) A exista. 3 vi (Îîrg) A dăinui. 4 vi (Ltî) A consta. 5 vt(îrg; subiectul e Dumnezeu) A ține în viață.

CUSTA vb. 1. (Mold., Ban., Criș., Trans. SV) A trăi, a fi în viață. Să custe în mulți ani. VARLAAM. Hainele și veșmintele cîte făcea cu-nuse pînă custa. AP. 1646, 32v. Au custat numai 25 de ani. NCCD, 261; cf. DOSOFTEI, PS; CD 1698, 16v; CD 1770, 19r. C: Nime nu poate învăța așea mult, nice custa așea îndelung. SA, 13r. Iară să vei custa, rob ruianilor vei fi. C 1692, 512r. Kuszt, kuszti, kuszte. Conservor. Vivo. AC,. 49. Unii au custat cîte 9 sute de ani. CSOM, 1v: cf. SA, 2v), 14^{r, 15r, 1v-42r; MOL. 1695, 91v; MISC. SEC. XVII, 4v; CSOM, 2r. 2. (Mold., Trans. SV) A ține în viață. A: Să ne custe Domnul. DOSOFTEI, PS. C: Pînă ne va custa milostivul Dumnezeu. SICRIUL DE AUR. Etimologie: lat. constare. Vezi și cust. Cf. i l u i.

2) cost, a v. intr. (it. costare, fr. coûter, d. lat. con-stare, a consta. – Cost, coștĭ, costă și coastă, costăm; să coste și să coaste). Am prețu de: cartea costă cincĭ francĭ. Fig. Mă produc, mă fac (c’o perdere, c’o grijă, c’o muncă oare-care): această carte costă multă muncă. V. tr. Această carte m’a costat multă muncă. Cît te costă această lampă? Fig. Vorba asta mă costă, mă doare. – În nord a custa. Maĭ vechĭ (pe la 1800) costisesc (ngr. kostízo, aor. ekóstisa).

3) cust, a v. intr. Nord. V. cost 2.

2) cust, a v. intr. (lat. consto, -are. V. cost 2). Vechĭ. Exist, trăĭesc, durez. – Azĭ la Moțĭ (Trans.) Dumnezeŭ să te custe, să te ție viŭ.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

custá (-t, -at), vb.1. A fi, a exista, a trăi. – 2. A dura, a dăinui. – 3. A face să trăiască, a lăsa cu viață, a menține. – Var. costa, cușta.Mr. custu, custare. Lat. constāre (Pușcariu 465; REW 2170; Pascu, I, 160; Drăganu, Dacor., I, 309-12; DAR), cf. sard. kustare „a se întîmpla”. Cuvînt înv., se menține încă în Trans. de Vest; a fost substituit, probabil prin omofonia cu costa „a costa”. – Der. cust, s. n. (viață, trai, existență).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

custá, cust, vb. I (reg., înv.) 1. a trăi, a viețui, a exista; a dăinui, a dura. 2. a consta, a consista. 3. a ține în viață, a lăsa să trăiască (pe cineva).

Intrare: custare
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • custare
  • custarea
plural
  • custări
  • custările
genitiv-dativ singular
  • custări
  • custării
plural
  • custări
  • custărilor
vocativ singular
plural
Intrare: custa
verb (V8)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • custa
  • custare
  • custat
  • custatu‑
  • custând
  • custându‑
singular plural
  • custă
  • custați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cust
(să)
  • cust
  • custam
  • custai
  • custasem
a II-a (tu)
  • cuști
(să)
  • cuști
  • custai
  • custași
  • custaseși
a III-a (el, ea)
  • custă
(să)
  • custe
  • custa
  • custă
  • custase
plural I (noi)
  • custăm
(să)
  • custăm
  • custam
  • custarăm
  • custaserăm
  • custasem
a II-a (voi)
  • custați
(să)
  • custați
  • custați
  • custarăți
  • custaserăți
  • custaseți
a III-a (ei, ele)
  • custă
(să)
  • custe
  • custau
  • custa
  • custaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)