custare sf [At: ȘINCAI, HR. III 285/8 / Pl: ~tări / E: custa¹] (Îrg) 1 Viață. 2 Trai.

custa¹ [At: (a. 1579) IORGA D. B. 3 / V: cos~, cușta, gu~ / Pzi: cust / E: ml consto, -are cf consta, costa] 1 vi (Îrg) A trăi. 2 vi (Îrg) A exista. 3 vi (Îîrg) A dăinui. 4 vi (Ltî) A consta. 5 vt(îrg; subiectul e Dumnezeu) A ține în viață.

cușta v vz custa

† CUSTA I. vb. intr. Trans. A trăi, a fi în viață. II. vb. tr. Trans. A lăsa să trăiască, a ținea în viață: Dumnezeu să te custe! custă-l, Doamne! (CONV.) [lat. constare].

2) cost, a -á v. intr. (it. costare, fr. coûter, d. lat. con-stare, a consta. – Cost, coștĭ, costă și coastă, costăm; să coste și să coaste). Am prețu de: cartea costă cincĭ francĭ. Fig. Mă produc, mă fac (c’o perdere, c’o grijă, c’o muncă oare-care): această carte costă multă muncă. V. tr. Această carte m’a costat multă muncă. Cît te costă această lampă? Fig. Vorba asta mă costă, mă doare. – În nord a custa. Maĭ vechĭ (pe la 1800) costisesc (ngr. kostízo, aor. ekóstisa).

2) cust, a -á v. intr. (lat. consto, -are. V. cost 2). Vechĭ. Exist, trăĭesc, durez. – Azĭ la Moțĭ (Trans.) Dumnezeŭ să te custe, să te ție viŭ.

3) cust, a -á v. intr. Nord. V. cost 2.

custa (-t, -at), vb. – 1. A fi, a exista, a trăi. – 2. A dura, a dăinui. – 3. A face să trăiască, a lăsa cu viață, a menține. – Var. costa, cușta. – Mr. custu, custare. Lat. constāre (Pușcariu 465; REW 2170; Pascu, I, 160; Drăganu, Dacor., I, 309-12; DAR), cf. sard. kustare „a se întîmpla”. Cuvînt înv., se menține încă în Trans. de Vest; a fost substituit, probabil prin omofonia cu costa „a costa”. – Der. cust, s. n. (viață, trai, existență).

CUSTARE s. v. trai, viață.

custare s. v. TRAI. VIAȚĂ.

CUSTA vb. v. trăi, viețui.

custa vb. v. TRĂI. VIEȚUI.

CUSTA vb. 1. (Mold., Ban., Criș., Trans. SV) A trăi, a fi în viață. Să custe în mulți ani. VARLAAM. Hainele și veșmintele cîte făcea cu-nuse pînă custa. AP. 1646, 32^v. Au custat numai 25 de ani. NCCD, 261; cf. DOSOFTEI, PS; CD 1698, 16^v; CD 1770, 19^r. C: Nime nu poate învăța așea mult, nice custa așea îndelung. SA, 13^r. Iară să vei custa, rob ruianilor vei fi. C 1692, 512^r. Kuszt, kuszti, kuszte. Conservor. Vivo. AC,. 49. Unii au custat cîte 9 sute de ani. CSOM, 1^v: cf. SA, 2^{v), 14^{r}, 15^r, 1^v-42^r; MOL. 1695, 91^v; MISC. SEC. XVII, 4^v; CSOM, 2^r. 2. (Mold., Trans. SV) A ține în viață. A: Să ne custe Domnul. DOSOFTEI, PS. C: Pînă ne va custa milostivul Dumnezeu. SICRIUL DE AUR. Etimologie: lat. constare. Vezi și cust. Cf. i l u i.

custa, cust, vb. I (reg., înv.) 1. a trăi, a viețui, a exista; a dăinui, a dura. 2. a consta, a consista. 3. a ține în viață, a lăsa să trăiască (pe cineva).