2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

custa2 v vz costa

custa1 [At: (a. 1579) IORGA D. B. 3 / V: cos~, cușta, gu~ / Pzi: cust / E: ml consto, -are cf consta, costa] 1 vi (Îrg) A trăi. 2 vi (Îrg) A exista. 3 vi (Îîrg) A dăinui. 4 vi (Ltî) A consta. 5 vt(îrg; subiectul e Dumnezeu) A ține în viață.

2) cost, a v. intr. (it. costare, fr. coûter, d. lat. con-stare, a consta. – Cost, coștĭ, costă și coastă, costăm; să coste și să coaste). Am prețu de: cartea costă cincĭ francĭ. Fig. Mă produc, mă fac (c’o perdere, c’o grijă, c’o muncă oare-care): această carte costă multă muncă. V. tr. Această carte m’a costat multă muncă. Cît te costă această lampă? Fig. Vorba asta mă costă, mă doare. – În nord a custa. Maĭ vechĭ (pe la 1800) costisesc (ngr. kostízo, aor. ekóstisa).

3) cust, a v. intr. Nord. V. cost 2.

2) cust, a v. intr. (lat. consto, -are. V. cost 2). Vechĭ. Exist, trăĭesc, durez. – Azĭ la Moțĭ (Trans.) Dumnezeŭ să te custe, să te ție viŭ.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CUSTÁ vb. v. trăi, viețui.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

custá (-t, -at), vb.1. A fi, a exista, a trăi. – 2. A dura, a dăinui. – 3. A face să trăiască, a lăsa cu viață, a menține. – Var. costa, cușta.Mr. custu, custare. Lat. constāre (Pușcariu 465; REW 2170; Pascu, I, 160; Drăganu, Dacor., I, 309-12; DAR), cf. sard. kustare „a se întîmpla”. Cuvînt înv., se menține încă în Trans. de Vest; a fost substituit, probabil prin omofonia cu costa „a costa”. – Der. cust, s. n. (viață, trai, existență).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

custá, cust, vb. I (reg., înv.) 1. a trăi, a viețui, a exista; a dăinui, a dura. 2. a consta, a consista. 3. a ține în viață, a lăsa să trăiască (pe cineva).

Intrare: custa
verb (V8)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • custa
  • custare
  • custat
  • custatu‑
  • custând
  • custându‑
singular plural
  • custă
  • custați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cust
(să)
  • cust
  • custam
  • custai
  • custasem
a II-a (tu)
  • cuști
(să)
  • cuști
  • custai
  • custași
  • custaseși
a III-a (el, ea)
  • custă
(să)
  • custe
  • custa
  • custă
  • custase
plural I (noi)
  • custăm
(să)
  • custăm
  • custam
  • custarăm
  • custaserăm
  • custasem
a II-a (voi)
  • custați
(să)
  • custați
  • custați
  • custarăți
  • custaserăți
  • custaseți
a III-a (ei, ele)
  • custă
(să)
  • custe
  • custau
  • custa
  • custaseră
Intrare: cușta
cușta
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)