11 definiții pentru curtier


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CURTIÉR, curtieri, s. m. Persoană care are ca ocupație mijlocirea tranzacțiilor de bursă. [Pr.: -ti-er] – Din fr. courtier.

CURTIÉR, curtieri, s. m. Persoană care are ca ocupație mijlocirea tranzacțiilor de bursă. [Pr.: -ti-er] – Din fr. courtier.

curtier sm [At: ȘTEFĂNESCU, C. 48 / P: ~ti-er / Pl: ~i / E: fr courtier] (Cmț; iuz) Agent însărcinat cu vânzarea sau cumpărarea de mărfuri, încheierea unor contracte, operațiuni de bursă etc Cf comis-voiajor, intermediar, mijlocitor.

CURTIÉR, curtieri, s. m. (În sistemul economic capitalist) Mijlocitor de profesie între vînzător și cumpărător, pentru realizarea unei tranzacții comerciale la bursă.

CURTIÉR s.m. Mijlocitor care se ocupă cu negocierea operațiilor de bursă. ◊ Curtier maritim = brocăr. [Pron. -ti-er. / < fr. courtier].

CURTIÉR s. m. broker. (< fr. courtier)

curtiér s. m. (peior.) Curtean (la curtea lui N. Ceaușescu) ◊ „De la Adrian Păunescu curtier, la Adrian Păunescu senator, de la dictatura dezvoltată la dictatura în curs de dezvoltare?” ◊ „22” 8/95 p. 7 (din curte + -ier, formație ad-hoc; DEX, DN3 – alt sens)

CURTIÉR ~i m. Persoană care se ocupă cu mijlocirea tranzacțiilor de bursă. [Sil. -ti-er] /<fr. courtier

curtier m. agent care mijlocește vânzarea sau cumpărarea de mărfuri, plasarea de capitaluri, asigurări, etc.

*curtiér m. (fr courtier, vfr. coretier, d. pv. corratier, care vine d. correr, a alerga). Mijlocitor, samsar, agent care mijlocește vînzările și cumpărările unor mărfurĭ, plasarea unor capitalurĭ, unor asigurărĭ ș. a.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

curtiér (-ti-er) s. m., pl. curtiéri

curtiér s. m. (sil. -ti-er), pl. curtiéri

Intrare: curtier
  • silabație: cur-ti-er info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curtier
  • curtierul
  • curtieru‑
plural
  • curtieri
  • curtierii
genitiv-dativ singular
  • curtier
  • curtierului
plural
  • curtieri
  • curtierilor
vocativ singular
  • curtierule
  • curtiere
plural
  • curtierilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

curtier

  • 1. Persoană care are ca ocupație mijlocirea tranzacțiilor de bursă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00 sinonime: broker

etimologie: