12 definiții pentru curtier

curtier sm [At: ȘTEFĂNESCU, C. 48 / P: ~ti-er / Pl: ~i / E: fr courtier] (Cmț; iuz) Agent însărcinat cu vânzarea sau cumpărarea de mărfuri, încheierea unor contracte, operațiuni de bursă etc Cf comis-voiajor, intermediar, mijlocitor.

CURTIÉR, curtieri, s. m. Persoană care are ca ocupație mijlocirea tranzacțiilor de bursă. [Pr.: -ti-er] – Din fr. courtier.

CURTIÉR, curtieri, s. m. Persoană care are ca ocupație mijlocirea tranzacțiilor de bursă. [Pr.: -ti-er] – Din fr. courtier.

CURTIÉR, curtieri, s. m. (În sistemul economic capitalist) Mijlocitor de profesie între vînzător și cumpărător, pentru realizarea unei tranzacții comerciale la bursă.

curtiér (-ti-er) s. m., pl. curtiéri

curtiér s. m. (sil. -ti-er), pl. curtiéri

CURTIÉR s.m. Mijlocitor care se ocupă cu negocierea operațiilor de bursă. ◊ Curtier maritim = brocăr. [Pron. -ti-er. / < fr. courtier].

CURTIÉR s. m. broker. (< fr. courtier)

CURTIÉR ~i m. Persoană care se ocupă cu mijlocirea tranzacțiilor de bursă. [Sil. -ti-er] /<fr. courtier

curtier m. agent care mijlocește vânzarea sau cumpărarea de mărfuri, plasarea de capitaluri, asigurări, etc.

*curtiér m. (fr courtier, vfr. coretier, d. pv. corratier, care vine d. correr, a alerga). Mijlocitor, samsar, agent care mijlocește vînzările și cumpărările unor mărfurĭ, plasarea unor capitalurĭ, unor asigurărĭ ș. a.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

curtiér s. m. (peior.) Curtean (la curtea lui N. Ceaușescu) ◊ „De la Adrian Păunescu curtier, la Adrian Păunescu senator, de la dictatura dezvoltată la dictatura în curs de dezvoltare?” ◊ „22” 8/95 p. 7 (din curte + -ier, formație ad-hoc; DEX, DN3 – alt sens)

Intrare: curtier
  • silabisire: -ti-er
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular curtier curtierul
plural curtieri curtierii
genitiv-dativ singular curtier curtierului
plural curtieri curtierilor
vocativ singular
plural