7 definiții pentru curticică


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CURTICÍCĂ, curticele, s. f. Diminutiv al lui curte (I 1). – Curte + suf. -icică.

curtici sf [At: CARAGIALE, S. 44 / Pl: ~cele / E: curte + -icică] 1-2 (Șhp) Curte (1-2) (mică) Si: curticea (1-2), curtișoară (1-2).

CURTICÍCĂ s. f. Diminutiv al lui curte (I 1). – Curte + suf. -icică.

curticică f., pl. ele Dim. d. curte.

CURTlCÍCĂ s. f. Diminutiv al lui curte (I 1). Toată ziulica în cărticică lui stetea. CARAGIALE, S. 44. Ne băga într-o curticică ascunsă a palatului. GORJAN, H. I 127.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

curticícă s. f., g.-d. art. curticélei; pl. curticéle, art. curticélele

curticícă s. f., g.-d. art. curticélei; pl. curticéle

Intrare: curticică
curticică substantiv feminin
substantiv feminin (F39)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curtici
  • curticica
plural
  • curticele
  • curticelele
genitiv-dativ singular
  • curticele
  • curticelei
plural
  • curticele
  • curticelelor
vocativ singular
plural

curticică

  • 1. Diminutiv al lui curte.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Toată ziulica în curticica lui stetea. CARAGIALE, S. 44.
      surse: DLRLC
    • Ne băga într-o curticică ascunsă a palatului. GORJAN, H. I 127.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Curte + sufix -icică.
    surse: DEX '98 DEX '09