2 intrări

4 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

curt, ~ă [At: ANON. CAR. / Pl: ? / E: mg kurta] (Mgm) 1-4 smf, a (Animal, pasăre) cu coada scurtă. 5 sm Urs.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

curt (-tă), adj. – (Trans., Banat) Berc, fără coadă. Mag. kurta (DAR).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

curt, -ă, curți, -te, adj. (reg.) scurt de coadă, berc, ciumpav, ciopârtac, retezat, ciont.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CURT; cuvîntul îmbină două teme: a) subst. curt < lat. curtus „scurt”, apelativ pentru animalele cu coada scurtă, b) tc. kurt „lup”. 1. Curt, -a mold. (Arh); băn. (Drăg); Curt Toader (Băl VI). 2. Curta s. (Ind 13-16 B); Curtu N. (Grăd 42); – călăraș (17 B II 178). 3. Curtașu, D., act. 4. + -ea: Curtea, 1655 (Sd IV 38); – ard. (Paș); – Hristea, orășan (AO XIV 289); Curtești s. (Cat; C Ștef); acestea nu au raport cu subst. curte.

Intrare: Curt
nume propriu (I3)
  • Curt
Intrare: curt
curt adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curt
  • curtul
  • curtu‑
  • curtă
  • curta
plural
  • curți
  • curții
  • curte
  • curtele
genitiv-dativ singular
  • curt
  • curtului
  • curte
  • curtei
plural
  • curți
  • curților
  • curte
  • curtelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)