cursar sm [At: LM / V: (înv) ~iu / Pl: ~i / E: cursă¹ + -ar] (Înv) 1-2 Bărbat care face (sau vinde) curse¹ (1).

CURSAR sm. ⊕ Cel ce face și vinde curse (de șoareci), vase de tinichea, etc. (🖼 1713).

cursár m. (d. cursă 1). Sud. Care face orĭ vinde curse (capcane).

cursariu sm vz cursar

CURSAR, V. (RI XVIII 39) munt. < subst.