3 definiții pentru curmea
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
curmea sf [At: JAHRESBER. XX, 79 / Pl: ? / E: curm1 + -ea] (Reg) Grindeiul plugului.
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
curmea (-ele), s. f. – Partea din spate a plugului. Origine incertă. Din rus. kormá „partea dinapoi”, după Cancel 15, sau din bg. kărmá (Conev 71). Weigand, Jb, XIX, 79, oscilează între lat. *columella și der. de la cormană, cu schimbare de suf. Este posibil să fie vorba de un der. de la curmei (sau *curmel), cum este cățel-cățea, dar semantismul nu este clar.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
curmea, curmele, s.f. (reg.) grindeiul plugului.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: curmea
curmea substantiv feminin
| substantiv feminin (F151) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||