3 definiții pentru curmea

curmea sf [At: JAHRESBER. XX, 79 / Pl: ? / E: curm1 + -ea] (Reg) Grindeiul plugului.

curmeá (-éle), s. f. – Partea din spate a plugului. Origine incertă. Din rus. kormá „partea dinapoi”, după Cancel 15, sau din bg. kărmá (Conev 71). Weigand, Jb, XIX, 79, oscilează între lat. *columella și der. de la cormană, cu schimbare de suf. Este posibil să fie vorba de un der. de la curmei (sau *curmel), cum este cățel-cățea, dar semantismul nu este clar.

curmeá, curméle, s.f. (reg.) grindeiul plugului.

Intrare: curmea
substantiv feminin (F151)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular curmea curmeaua
plural curmele curmelele
genitiv-dativ singular curmele curmelei
plural curmele curmelelor
vocativ singular
plural