Definiția cu ID-ul 443790:

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

curmea (-ele), s. f. – Partea din spate a plugului. Origine incertă. Din rus. kormá „partea dinapoi”, după Cancel 15, sau din bg. kărmá (Conev 71). Weigand, Jb, XIX, 79, oscilează între lat. *columella și der. de la cormană, cu schimbare de suf. Este posibil să fie vorba de un der. de la curmei (sau *curmel), cum este cățel-cățea, dar semantismul nu este clar.