9 definiții pentru curant


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CURÁNT, -Ă, curanți, -te, adj. (În sintagma) Medic (sau doctor) curant = medicul sub a cărui directă îngrijire se află un bolnav. – Din cura1.

curant, ~ă a [At: GHICA, S. 586 / V: (înv) ~rent / Pl: ~nți, ~e / E: cura2] (Îs) Medic ~ Medicul sub îngrijijrea directă a căruia se află un bolnav.

CURÁNT, -Ă, curanți, -te, adj. (În sintagma) Medic (sau doctor) curant = medicul sub îngrijirea directă a căruia se află un bolnav. – Din cura1.

CURÁNT, curanți, adj. m. (Numai în expr.) Medic (sau doctor) curant = medicul sub îngrijirea căruia se află un bolnav.

CURÁNT adj.m. Medic curant = medic care îngrijește în mod obișnuit un bolnav. [< it. curante].

CURÁNT, -Ă I. adj. medic ~ = medic care îngrijește în mod obișnuit un bolnav. II. s. m. f. cel care urmează un tratament medical într-o stațiune de cură. (< it. curante)

CURÁNT ~ți adj.: Medic ~ medic care îngrijește un bolnav. /<it. curante


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

curánt adj. m., pl. curánți; f. curántă, pl. curánte

curánt adj. m., pl. curánți; f. sg. curántă, pl. curánte

Intrare: curant
curant adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curant
  • curantul
  • curantu‑
  • curantă
  • curanta
plural
  • curanți
  • curanții
  • curante
  • curantele
genitiv-dativ singular
  • curant
  • curantului
  • curante
  • curantei
plural
  • curanți
  • curanților
  • curante
  • curantelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

curant

  • 1. (în) sintagmă Medic (sau doctor) curant = medicul sub a cărui directă îngrijire se află un bolnav.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
  • 2. (și) substantivat Cel care urmează un tratament medical într-o stațiune de cură.
    surse: MDN '00

etimologie:

  • surse: DEX '09 DEX '98