2 intrări

16 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CURĂȚITOR, -OARE, curățitori, -oare, adj., s. f., s. n. 1. Adj. Care curăță. 2. S. f. Mașină sau instalație folosită la separarea corpurilor străine dintr-un material pulverulent, granular etc. 3. S. n. Unealtă, aparat sau dispozitiv utilizat la desprinderea depunerilor, impurităților etc. de pe suprafața pieselor. 4. S. n. Aparat pentru separarea dintr-un fluid a unei faze formate din particule de lichid sau de solid. – Curăți + suf. -tor.

curățitor, ~oare smf, a [At: ANON. CAR. / V: ~iu / Pl: ~oare / E: curăți] 1-16 Curățător (1-16).

CURĂȚITOR, -OARE, curățitori, -oare, adj., subst. 1. Adj. Care curăță. 2. S. f. Mașină sau instalație folosită la separarea corpurilor străine dintr-un material pulverulent, granular etc. 3. S. n. Unealtă, aparat sau dispozitiv utilizat la desprinderea depunerilor, impurităților etc. de pe suprafața pieselor. 4. S. n. Aparat pentru separarea dintr-un fluid a unei faze formate din particule de lichid sau de solid. – Curăți + suf. -tor.

CURĂȚITOR, -OARE, curățitori, -oare, adj. Care curăță, purificator.

CURĂȚITOR2 ~oare (~ori, ~oare) Care curăță. /a curăța + suf. ~tor

CURĂȚITOR1 ~oare n. Aparat care servește la curățare. ~ de parafină. /a curăța + suf. ~tor

curățitor a. și m. care curăță, care scoate petele: curățitor de haine.

curățitór, -oáre adj. și s. Care curăță: curățitor de haĭne, de ghete. V. văxuitor.

curățitor-sablator s. m. Muncitor care curăță și netezește piesele mecanice cu un jet de nisip ◊ „De asemenea, angajează oțelari, forjori, termiști-tratamentiști, turnători-formatori, rectificatori, curățitori-sablatori, vulcanizatori, ungători, ascuțitori scule, debitator materiale, mașiniști pod rulant cu autorizație I.S.C.I.R., sculer S. D. V., zidari șamotori, primitori distribuitori.” I.B. 16 III 74 p. 4; v. și turnător-formator (din curățitor + sablator)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

curățitor2 (aparat) s. n., pl. curățitoare

curățitor1 adj. m., (persoană) s. m., pl. curățitori; f. sg. și pl. curățitoare

curățitor1 adj. m., pl. curățitori; f. sg. și pl. curățitoare

curățitor2 (aparat) s. n., pl. curățitoare

curățitor (aparat) s. n., pl. curățitoare

curățitor adj. m., pl. curățitori; f. sg. și pl. curățitoare

Intrare: curățitor (adj.)
curățitor1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curățitor
  • curățitorul
  • curățitoru‑
  • curățitoare
  • curățitoarea
plural
  • curățitori
  • curățitorii
  • curățitoare
  • curățitoarele
genitiv-dativ singular
  • curățitor
  • curățitorului
  • curățitoare
  • curățitoarei
plural
  • curățitori
  • curățitorilor
  • curățitoare
  • curățitoarelor
vocativ singular
plural
curățitoriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: curățitor (s.n.)
curățitor2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curățitor
  • curățitorul
  • curățitoru‑
plural
  • curățitoare
  • curățitoarele
genitiv-dativ singular
  • curățitor
  • curățitorului
plural
  • curățitoare
  • curățitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

curățitor, curățitoareadjectiv

etimologie:
  • Curăți + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

curățitor, curățitoaresubstantiv neutru

  • 1. Unealtă, aparat sau dispozitiv utilizat la desprinderea depunerilor, impurităților etc. de pe suprafața pieselor. DEX '09 DEX '98
  • 2. Aparat pentru separarea dintr-un fluid a unei faze formate din particule de lichid sau de solid. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • Curăți + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.