10 definiții pentru curățătorie curățitorie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CURĂȚĂTORÍE, curățătorii, s. f. 1. Atelier în care se curăță (chimic) obiecte de îmbrăcăminte sau de uz casnic confecționate din țesături; spălătorie chimică. 2. Atelier în care se efectuează curățarea pieselor turnate. [Var.: curățitoríe s. f.] – Curățat + suf. -orie.

CURĂȚĂTORÍE, curățătorii, s. f. 1. Atelier în care se curăță (chimic) obiecte de îmbrăcăminte sau de uz casnic confecționate din țesături; spălătorie chimică. 2. Atelier în care se efectuează curățarea pieselor turnate. [Var.: curățitoríe s. f.] – Curățat + suf. -orie.

curățătorie sf [At: DEX2 / Pl: ~ii / E: curățat1 + -orie] 1 Loc în care se curăță (1) (chimic) obiecte de îmbrăcăminte sau de uz casnic din țesături Si: spălătorie chimică. 2 Atelier unde se efectuează curățarea (3) pieselor turnate. corectată

CURĂȚĂTORÍE ~i f. Atelier unde se curăță chimic obiecte de îmbrăcăminte, covoare etc. [G.-D. curățătoriei] /curățat + suf. ~ărie

CURĂȚITORÍE s. f. v. curățătorie.

CURĂȚITORÍE s. f. v. curățătorie.

curățătoríe-boiangeríe s. f. Atelier în care se curăță și se vopsesc diferite obiecte ◊ „La Drăgănești (Olt) se va da în folosință o baie populară amplasată într-o clădire în care va mai funcționa și o secție de curățătorie-boiangerie și covoare.” R.l. 11 VIII 77 p. 5 (din curățătorie + boiangerie)

spălătoríe-curățătoríe s. f. Unitate comercială unde se spală și se curăță hainele ◊ „Vizităm pe platforma Militari cea mai mare unitate de spălătorie-curățătorie din țară.” R.l. 20 II 75 p. 1; v. și dulciuri-răcoritoare (1974) (din spălătorie + curățătorie)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

curățătoríe s. f., art. curățătoría, g.-d. art. curățătoríei; pl. curățătoríi, art. curățătoríile

curățătoríe s. f., art. curățătoría, g.-d. art. curățătoríei; pl. curățătoríi, art. curățătoríile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CURĂȚĂTORÍE s. spălătorie. (~ chimică.)

CURĂȚĂTORIE s. spălătorie. (~ chimică.)

Intrare: curățătorie
curățătorie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curățătorie
  • curățătoria
plural
  • curățătorii
  • curățătoriile
genitiv-dativ singular
  • curățătorii
  • curățătoriei
plural
  • curățătorii
  • curățătoriilor
vocativ singular
plural
curățitorie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curățitorie
  • curățitoria
plural
  • curățitorii
  • curățitoriile
genitiv-dativ singular
  • curățitorii
  • curățitoriei
plural
  • curățitorii
  • curățitoriilor
vocativ singular
plural

curățătorie curățitorie

  • 1. Atelier în care se curăță (chimic) obiecte de îmbrăcăminte sau de uz casnic confecționate din țesături; spălătorie chimică.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 sinonime: spălătorie
  • 2. Atelier în care se efectuează curățarea pieselor turnate.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • Curățat + sufix -orie.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98