8 definiții pentru cupură

cupu sf [At: DN3 / P: ~pü~ / Pl: ~ri / E: fr coupure] (Frm) 1 Tăietură. 2 (Spc) (Parte dintr-un) articol, anunț etc. decupat dintr-o publicație.

CUPÚRĂ, cupuri, s. f. Tăietură; spec. articol, parte dintr-un articol, anunț etc. decupate dintr-o publicație [Pr.: cupüră] – Din fr. coupure.

CUPÚRĂ, cupuri, s. f. Tăietură; spec. articol, parte dintr-un articol, anunț etc. decupate dintr-o publicație [Pr.: cupüră] – Din fr. coupure.

cupúră [u pron. ü] s. f., g.-d. art. cupúrii; pl. cupúri

cupúră s. f. [-pu- pron. fr. -pü-], g.-d. art. cupúrii; pl. cupúri

CUPÚRĂ s.f. (Franțuzism) Tăietură; (spec.) articol, parte dintr-un articol, anunț etc., tăiat dintr-un jurnal. [Pron. cu-pü-. / < fr. coupure].

CUPÚRĂ [CU-PÜ-] s. f. 1. tăietură; (parte dintr-un) articol, anunț etc., tăiat dintr-un jurnal. 2. (fin.) bilet de hârtie, cu imprimare specială, emis ca bancnotă, bani de hârtie și titluri de valoare (acțiuni și obligațiuni). (< fr. coupure)

CUPÚRĂ ~i f. Articol, parte dintr-un articol sau anunț tăiat dintr-o publicație. /<fr. coupure

Intrare: cupură
  • pronunție: -pu- pr. fr. -pü-
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cupu cupura
plural cupuri cupurile
genitiv-dativ singular cupuri cupurii
plural cupuri cupurilor
vocativ singular
plural