16 definiții pentru cupru Cu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cupru sn [At: MURGOCI – LUDWIG, M. 61 / E: lat cuprum] Metal de culoare roșiatică, foarte maleabil, ductil și bun conducător de electricitate, cu numeroase întrebuințări în industria tehnică, în fotogravură, galvanoplastie, la obținerea de aliaje etc. Si: aramă. corectată

CÚPRU s. n. Element chimic, metal de culoare roșiatică, foarte maleabil, ductil și bun conducător de căldură și de electricitate, cu numeroase întrebuințări în industria tehnică, în fotogravură, galvanoplastie, la obținerea de aliaje etc.; aramă. – Din lat. cuprum.

CÚPRU s. n. Element chimic, metal de culoare roșiatică, foarte maleabil, ductil și bun conducător de căldură și de electricitate, cu numeroase întrebuințări în industria tehnică, în fotogravură, galvanoplastie, la obținerea de aliaje etc.; aramă. – Din lat. cuprum.

CÚPRU s. n. Metal de culoare roșiatică, foarte maleabil, ductil și bun conducător de electricitate, întrebuințat în cazangerie, în galvanoplastie, la fabricarea conductoarelor electrice și a numeroase aliaje (bronz, alamă etc.); aramă.

CÚPRU s.n. Metal de culoare roșiatică, foarte maleabil, ductil și bun conducător de electricitate; aramă. [< lat. cuprum].

CÚPRU s. n. metal de culoare roșiatică, maleabil, ductil, rezistent, foarte bun conducător de căldură și electricitate; aramă. (< lat. cuprum)

CÚPRU n. Metal roșiatic, maleabil și ductil, bun conducător de căldură și de electricitate, cu numeroase întrebuințări în industria electrotehnică și în alte domenii; aramă. /<lat. cuprum

cupru n. numele științific al aramei.

*cúpru n. (lat. cuprum, d. cyprium aes, aramă din Cipru). Chim. Aramă, un metal roș cărămiziŭ bivalent. Se găsește în stare nativă cristalizat în octaedri saŭ cuburĭ în Bolivia, lacu Superior, Suedia ș. a. Are o greutate atomică de 63, o densitate de 8,8, se topește le 1054° și arde cu o flacără verde cînd, la o temperatură și maĭ înaltă, se preface în abur.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cúpru (cu-pru) s. n., art. cúprul; simb. Cu

cúpru s. n. (sil. -pru), art. cúprul; simb. Cu


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CÚPRU s. (CHIM.) aramă. (Obiecte din ~.)

CUPRU s. (CHIM.) aramă. (Obiecte din ~.)

ACETOARSENIT DE CÚPRU s. v. verde de Paris.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cúpru s. m. – Aramă. Lat. cuprum (sec. XIX).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CÚPRU (< lat.) s. n. Element chimic (Cu; nr. at. 29, m. at. 63,54; p. t. 1.083°C, p. f. 2.310°C), durit. 3, metal de culoare roșiatică, ductil, maleabil, bun conducător de căldură și electricitate. Se găsește în natură în stare nativă sau sub formă de combinații, în special ca sulfuri. Funcționează în combinații în stările de valență 1 și 2. Este utilizat în ind. electrotehnică, în fotogravură, galvanoplastie, la obținerea de aliaje (alamă, bronzuri etc.). Cunoscut în Egipt din anii 5.000-4.500 î. Hr. Sin. aramă.

Cu, simbol chimic pentru cupru.

Intrare: cupru
  • silabație: cu-pru
substantiv neutru (N40)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cupru
  • cuprul
  • cupru‑
plural
genitiv-dativ singular
  • cupru
  • cuprului
plural
vocativ singular
plural
Cu simbol
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • Cu
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cupru Cu

  • 1. Element chimic, metal de culoare roșiatică, foarte maleabil, ductil și bun conducător de căldură și de electricitate, cu numeroase întrebuințări în industria tehnică, în fotogravură, galvanoplastie, la obținerea de aliaje etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN DER sinonime: aramă
  • comentariu simbol Cu
    surse: DOOM 2

etimologie: