8 definiții pentru cuprit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUPRÍT s. m. Oxid natural de cupru. – Din fr. cuprite.

cuprit sm [At: ENC. TEHN. 399 / V: (rar) sf / Pl: ~iți / E: fr cuprite] Oxid natural de cupru.

CUPRÍT s. m. Oxid de cupru natural. – Din fr. cuprite.

CUPRÍT s.m. Oxid natural de cupru. [< fr. cuprite].

CUPRÍT s. m. oxid natural de cupru. (< fr. cuprite)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CUPRÍT (< fr. {i}) s. n. Oxid natural de cupru, de culoare roșie pînă la cenușie, cu luciu adamantin, întîlnit exclusiv ca produs de oxidare a minereurilor de calcozină și bornit, la limita dintre zonele de oxidație și cimentație. Conține 88,8% cupru.

Intrare: cuprit
  • silabație: cu-prit info
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cuprit
  • cupritul
  • cupritu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • cuprit
  • cupritului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cuprit

  • 1. Oxid natural de cupru.
    surse: MDA2 DEX '09 DN

etimologie: