10 definiții pentru cuprit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CUPRIT s. m. Oxid natural de cupru. – Din fr. cuprite.
cuprit sm [At: ENC. TEHN. 399 / V: (rar) ~ă sf / Pl: ~iți / E: fr cuprite] Oxid natural de cupru.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CUPRIT s. m. Oxid de cupru natural. – Din fr. cuprite.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CUPRIT s.m. Oxid natural de cupru. [< fr. cuprite].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CUPRIT s. m. oxid natural de cupru. (< fr. cuprite)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cuprită sf vz cuprit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cuprit (desp. cu-prit) s. m.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cuprit (cu-prit) s. m.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cuprit s. m. (sil. -prit)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
CUPRÍT (< fr. {i}) s. n. Oxid natural de cupru, de culoare roșie pînă la cenușie, cu luciu adamantin, întîlnit exclusiv ca produs de oxidare a minereurilor de calcozină și bornit, la limita dintre zonele de oxidație și cimentație. Conține 88,8% cupru.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: cu-prit
| substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
cupritsubstantiv masculin
- 1. Oxid natural de cupru. MDA2 DEX '09 DN
etimologie:
- cuprite MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.