7 definiții pentru cupric

cupric, ~ă a [At: MACAROVICI, CH. 383 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr cuprique] 1 (Chm; d. compuși chimici) Care conține cupru. 2 Referitor la cupru. 3 Specific cuprului. 4 Care aparține cuprului. 5 Care provine de la cupru.

CÚPRIC, -Ă, cuprici, -ce, adj. Care conține cupru, privitor la cupru. – Din fr. cuprique.

CÚPRIC, -Ă, cuprici, -ce, adj. Care conține cupru, privitor la cupru. – Din fr. cuprique.

cúpric (cu-pric) adj. m., pl. cúprici; f. cúprică, pl. cúprice

cúpric adj. m. (sil. -pric), pl. cúprici; f. sg. cúprică, pl. cúprice

CÚPRIC, -Ă adj. Referitor la cupru, care conține cupru. [< fr. cuprique].

CÚPRIC, -Ă adj. care conține o sare de cupru. (< fr. cuprique)

Intrare: cupric
cupric adjectiv
  • silabisire: -pric
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cupric cupricul cuprică cuprica
plural cuprici cupricii cuprice cupricele
genitiv-dativ singular cupric cupricului cuprice cupricei
plural cuprici cupricilor cuprice cupricelor
vocativ singular
plural