6 definiții pentru cupric


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CÚPRIC, -Ă, cuprici, -ce, adj. Care conține cupru, privitor la cupru. – Din fr. cuprique.

CÚPRIC, -Ă, cuprici, -ce, adj. Care conține cupru, privitor la cupru. – Din fr. cuprique.

cupric, ~ă a [At: MACAROVICI, CH. 383 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr cuprique] 1 (Chm; d. compuși chimici) Care conține cupru. 2 Referitor la cupru. 3 Specific cuprului. 4 Care aparține cuprului. 5 Care provine de la cupru.

CÚPRIC, -Ă adj. Referitor la cupru, care conține cupru. [< fr. cuprique].

CÚPRIC, -Ă adj. care conține o sare de cupru. (< fr. cuprique)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cúpric (cu-pric) adj. m., pl. cúprici; f. cúprică, pl. cúprice

cúpric adj. m. (sil. -pric), pl. cúprici; f. sg. cúprică, pl. cúprice

Intrare: cupric
cupric adjectiv
  • silabație: cu-pric info
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cupric
  • cupricul
  • cupricu‑
  • cuprică
  • cuprica
plural
  • cuprici
  • cupricii
  • cuprice
  • cupricele
genitiv-dativ singular
  • cupric
  • cupricului
  • cuprice
  • cupricei
plural
  • cuprici
  • cupricilor
  • cuprice
  • cupricelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cupric

  • 1. Care conține cupru, privitor la cupru.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: