2 intrări

13 definiții

CUPRÁT, -Ă, cuprați, -te, adj. Acoperit cu un strat (subțire) de cupru. – V. cupra.

CUPRÁT, -Ă, cuprați, -te, adj. Acoperit cu un strat (subțire) de cupru. – V. cupra.

CUPRÁT adj. arămit. (Vas metalic ~.)

CUPRÁ, cuprez, vb. I. Tranz. A acoperi suprafața unor obiecte metalice cu un strat de cupru; a arămi. – Din cupru.

CUPRÁ, cuprez, vb. I. Tranz. A arămi. – Din cupru.

cuprá (a ~) (cu-pra) vb., ind. prez. 3 cupreáză

cuprá vb. (sil. -pra), ind. prez. 3 sg. și pl. cupreáză

CUPRÁ vb. a arămi. (~ suprafața unui obiect metalic.)

CUPRÁ vb. I. tr. A acoperi pe cale electrolitică suprafața obiectelor de lemn, de ipsos etc. cu un strat subțire de cupru. [Cf. fr. cuprer].

CUPRÁ vb. tr. a acoperi un obiect metalic cu un strat de cupru. (< fr. cuprer)

A CUPRÁ ~éz tranz. (obiecte de metal) A acoperi cu un strat de cupru. /Din cupru


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CUPRÁT adj. arămit. (Vas metalic ~.)

CUPRÁ vb. a arămi. (~ suprafața unui obiect metalic.)

Intrare: cupra
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cupra cuprare cuprat cuprând singular plural
cuprea cuprați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cuprez (să) cuprez cupram cuprai cuprasem
a II-a (tu) cuprezi (să) cuprezi cuprai cuprași cupraseși
a III-a (el, ea) cuprea (să) cupreze cupra cupră cuprase
plural I (noi) cuprăm (să) cuprăm cupram cuprarăm cupraserăm, cuprasem*
a II-a (voi) cuprați (să) cuprați cuprați cuprarăți cupraserăți, cupraseți*
a III-a (ei, ele) cuprea (să) cupreze cuprau cupra cupraseră
Intrare: cuprat
cuprat
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cuprat cupratul cupra cuprata
plural cuprați cuprații cuprate cupratele
genitiv-dativ singular cuprat cupratului cuprate cupratei
plural cuprați cupraților cuprate cupratelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)