4 definiții pentru cuplător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUPLĂTÓR, cuplători, s. m. Lucrător miner însărcinat cu cuplarea vagonetelor. – Cupla + suf. -tor.

CUPLĂTÓR, cuplători, s. m. Lucrător miner însărcinat cu cuplarea vagonetelor. – Cupla + suf. -tor.

cuplător, ~oare [At: LEG. EC. PL. 302 / Pl: ~i, ~oare / E: cupla + -(ă)tor] 1 a Care cuplează. 2 sm Lucrător minier care cuplează vagonetele.

CUPLĂTÓR ~i m. Muncitor la calea ferată, care cuplează vagoanele. /a cupla + suf. ~ător


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cuplătór s. m., pl. cuplătóri

Intrare: cuplător
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cuplător
  • cuplătorul
  • cuplătoru‑
plural
  • cuplători
  • cuplătorii
genitiv-dativ singular
  • cuplător
  • cuplătorului
plural
  • cuplători
  • cuplătorilor
vocativ singular
  • cuplătorule
plural
  • cuplătorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cuplător

  • 1. Lucrător miner însărcinat cu cuplarea vagonetelor.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • Cupla + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09