2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUPÉLĂ, cupele, s. f. Vas confecționat dintr-un material refractar poros, folosit la extragerea metalelor prin cupelație. – Din fr. coupelle.

CUPÉLĂ, cupele, s. f. Vas confecționat dintr-un material refractar poros, folosit la extragerea metalelor prin cupelație. – Din fr. coupelle.

cupe sf [At: DEX2 / Pl: ~le / E: fr coupelle] Vas confecționat dintr-un material refractar poros, folosit la extragerea metalelor prin cupelație.

CUPÉLĂ s.f. Vas confecționat dintr-un material refractar poros, folosit la extragerea metalelor prin cupelație. [< fr. coupelle, cf. engl. copper – piele tăbăcită].

CUPÉLĂ s. f. vas refractar, la extragerea metalelor prin cupelație. (< fr. coupelle)

CUPÉLĂ ~e f. Vas făcut din material refractar în care se face extragerea metalelor prin cupelație. /<fr. coupelle

*cupélă f., pl. e (fr. coupelle, dim. d. coupe, cupă; lat. cupella și cuppella. V. cupă). Cupă mică. În chimie, vas p. cupelațiune făcut din oase calicinate.

CUPELÁ vb. I. tr. A supune procedeului cupelației. [< fr. coupeller].

CUPELÁ vb. tr. a supune procedeului cupelației. (< fr. coupeller)

*cupeléz v. tr. (fr. coupeller, d. coupelle, cupelă). Chim. Supun cupelațiuniĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cupélă s. f., g.-d. art. cupélei; pl. cupéle

cupélă s. f., g.-d. art. cupélei; pl. cupéle

cupelá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. cupeleáză

Intrare: cupelă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cupe
  • cupela
plural
  • cupele
  • cupelele
genitiv-dativ singular
  • cupele
  • cupelei
plural
  • cupele
  • cupelelor
vocativ singular
plural
Intrare: cupela
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cupela
  • cupelare
  • cupelat
  • cupelatu‑
  • cupelând
  • cupelându‑
singular plural
  • cupelea
  • cupelați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cupelez
(să)
  • cupelez
  • cupelam
  • cupelai
  • cupelasem
a II-a (tu)
  • cupelezi
(să)
  • cupelezi
  • cupelai
  • cupelași
  • cupelaseși
a III-a (el, ea)
  • cupelea
(să)
  • cupeleze
  • cupela
  • cupelă
  • cupelase
plural I (noi)
  • cupelăm
(să)
  • cupelăm
  • cupelam
  • cupelarăm
  • cupelaserăm
  • cupelasem
a II-a (voi)
  • cupelați
(să)
  • cupelați
  • cupelați
  • cupelarăți
  • cupelaserăți
  • cupelaseți
a III-a (ei, ele)
  • cupelea
(să)
  • cupeleze
  • cupelau
  • cupela
  • cupelaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cupelă

  • 1. Vas confecționat dintr-un material refractar poros, folosit la extragerea metalelor prin cupelație.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: