2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cununare sf [At: MARDARIE, L. 125 / Pl: ~nări / E: cununa] 1-2 Cununie (1- 2). 3 Punere pe capul cuiva a unei cunune de flori Si: cununat1 (3). 4 (Înv; pan) Răsplătire. 5 (Înv) Răscumpărare. 6 Declarare a unor persoane căsătorite din punct de vedere religios Si: cununat1 (9). 7 Căsătorire a fiului sau fiicei după ritualul religios Si: cununat1 (10). 8 (Pex) Căsătorire a cuiva după ritualul religios Si: cununat1 (11). 9 Îndeplinire de către preoți a serviciului religios al cununiei Si: cununat1 (12). 10 Asistare în calitate de naș la cununia religioasă a cuiva Si: cununat1 (13). 11 Luare în căsătorie a cuiva, după ritualul religios Si: cununat1 (14). 12 (Înv) Încoronare.

CUNUNÁ, cunún, vb. I. 1. Refl. recipr. A se căsători religios. 2. Tranz. (Despre preoți) A oficia slujba cununiei. ♦ A fi naș la cununie. ♦ (Despre părinți) A-și căsători după ritualul religios fiul sau fiica. – Lat. coronare.

cununa [At: PSALT. 11/6 / V: (înv) curura / Pzi: cunun / E: ml corono, -are] 1 vt (Înv) A pune pe capul cuiva o cunună de flori. 2 vt (Înv; pan) A împrejmui. 3 vt (Înv) A ocroti. 4 vt (Înv) A împodobi drept recompensă. 5 vt (Înv; pex) A răsplăti. 6 vt (înv) A răscumpăra. 7 vt A declara pe miri căsătoriți din punct de vedere religios. 8 vt (D. părinți) A-și căsători (după ritualul religios) fiul sau fiica. 9 vt (Pex) A căsători pe cineva. 10 vt (D. preoți) A îndeplini serviciul religios al cununiei, consfințind astfel căsătoria cuiva. 11 vt A asista pe cineva în timpul cununiei (1) În calitate de naș. 12-13 vrr A se căsători (religios). 14-15 vtr (Înv) A (se) încorona.

CUNUNÁ, cunún, vb. I. 1. Refl. recipr. A se căsători (religios). 2. Tranz. A declara pe miri căsătoriți din punct de vedere religios. ♦ A asista pe cineva în timpul serviciului religios al cununiei, în calitate de naș. ♦ (Despre părinți) A-și căsători (după ritualul religios) fiul sau fiica. – Lat. coronare.

CUNUNÁ, cunún, vb. I. 1. Refl. A se căsători (după ritualul religios). Și-n vremea cît s-au cununat S-a-ntins poporul adunat Să joace-n drum. COȘBUC, P. I 57. Apoi Țugidea... se cunună cu fata, iubita lui, și făcu o nuntă de se duse vestea peste tot pămîntul. ISPIRESCU, L. 332. A treia zi se cunună împăratul cu fata Genarului. EMINESCU, N. 29. Foaie verde iarbă rea, Dragă, drăguleana mea, Tu pe mine m-ai uitat, Cu urît te-ai cununat, Ți-ai luat urît pe-o zi, Și ți-o fi pînă-i trăi. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 247. ◊ (Poetic) Voi, munților mîndri, moșnegi cununați Cu stelele bolții albastre... GOGA, C. P. 51. ◊ Expr. (Familiar) A nu fi cununat cu cineva (sau cu nimeni) = a nu avea nici o obligație față de cineva. 2. Tranz. (Despre preoți) A declara (pe miri) căsătoriți din punct de vedere religios. Haide, mîndro, să fugim, Amîndoi să ne-nsoțim unde-s munții rourați, Că-i un popă printre brazi Și cunună ne-ntrebați. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 58. ♦ A asista pe cineva în timpul serviciului religios ai cununiei, în calitate de naș. Era vorba de Florea Lingurarul, pe care îl cununase bunicul dinspre mama. PAS, Z. I 159. Mai bine vă voi cununa, ca să fac fericirea voastră. ALECSANDRI, T. 367. Poruncit-a bădița... Să mă duc ca să-l curam; Cununa-l-aș, cununa, Da la fină ce-i voi da? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 99. ♦ (Despre părinți) A-și căsători fiul sau fiica. El dorise... să-și cunune toți copiii într-o zi. ISPIRESCU, L. 39.

A SE CUNUNÁ mă cunún intranz. A-și consfinți căsătoria prin cununie. /<lat. coronare

A CUNUNÁ cunún tranz. 1) (mirii) A declara căsătoriți, așezând cununa pe cap. 2) A asista la o cununie în calitate de naș. /<lat. coronare

cununá v. a consacra căsătoria, punând în timpul ceremoniei câte o cunună de flori pe capul mirelui și al miresei. [Vechiu-rom. a cununa, a încorona – lat. CORONARE].

cunún și (Trans. noed) curún, a v. tr. (d. cunună saŭ d. lat. coronare, a încununa, a încorona; pv. cat. sp. coronar, fr. couronner, pg. coroar). Vechĭ. Încunun. Azĭ. Căsătoresc: preotu ĭ-a cununat. Doară nu m’am cununat cu el saŭ cu ĭa! se zice ironic cînd cineva se tot ține de tine și nu te lasă să te ducĭ unde vreĭ, ca cum aĭ fi legat pin contract.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cununá (a ~) vb., ind. prez. 3 cunúnă

cununá vb., ind. prez. 1 sg. cunún, 3 sg. și pl. cunúnă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CUNUNÁ vb. v. încorona, încununa, răsplăti, recompensa.

CUNUNÁ vb. a se căsători, (pop.) a se nunti. (S-au ~ la biserică.)

cununa vb. v. ÎNCORONA. ÎNCUNUNA. RĂSPLĂTI. RECOMPENSA.

CUNUNA vb. a se căsători, (pop.) a se nunti. (S-au ~ la biserică.)

Intrare: cununare
cununare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cununare
  • cununarea
plural
  • cununări
  • cununările
genitiv-dativ singular
  • cununări
  • cununării
plural
  • cununări
  • cununărilor
vocativ singular
plural
Intrare: cununa
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cununa
  • cununare
  • cununat
  • cununatu‑
  • cununând
  • cununându‑
singular plural
  • cunu
  • cununați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cunun
(să)
  • cunun
  • cununam
  • cununai
  • cununasem
a II-a (tu)
  • cununi
(să)
  • cununi
  • cununai
  • cununași
  • cununaseși
a III-a (el, ea)
  • cunu
(să)
  • cunune
  • cununa
  • cunună
  • cununase
plural I (noi)
  • cununăm
(să)
  • cununăm
  • cununam
  • cununarăm
  • cununaserăm
  • cununasem
a II-a (voi)
  • cununați
(să)
  • cununați
  • cununați
  • cununarăți
  • cununaserăți
  • cununaseți
a III-a (ei, ele)
  • cunu
(să)
  • cunune
  • cununau
  • cununa
  • cununaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cununa

  • 1. reflexiv reciproc A se căsători religios.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: căsători nunti attach_file 5 exemple
    exemple
    • Și-n vremea cît s-au cununat S-a-ntins poporul adunat Să joace-n drum. COȘBUC, P. I 57.
      surse: DLRLC
    • Apoi Țugulea... se cunună cu fata, iubita lui, și făcu o nuntă de se duse vestea peste tot pămîntul. ISPIRESCU, L. 332.
      surse: DLRLC
    • A treia zi se cunună împăratul cu fata Genarului. EMINESCU, N. 29.
      surse: DLRLC
    • Foaie verde iarbă rea, Dragă, drăguleana mea, Tu pe mine m-ai uitat, Cu urît te-ai cununat, Ți-ai luat urît pe-o zi, Și ți-o fi pînă-i trăi. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 247.
      surse: DLRLC
    • poetic Voi, munților mîndri, moșnegi cununați Cu stelele bolții albastre... GOGA, C. P. 51.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie familiar A nu fi cununat cu cineva (sau cu nimeni) = a nu avea nicio obligație față de cineva.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv (Despre preoți) A oficia slujba cununiei.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Haide, mîndro, să fugim, Amîndoi să ne-nsoțim unde-s munții rourați, Că-i un popă printre brazi Și cunună ne-ntrebați. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 58.
      surse: DLRLC
    • 2.1. A fi naș la cununie.
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file 3 exemple
      exemple
      • Era vorba de Florea Lingurarul, pe care îl cununase bunicul dinspre mama. PAS, Z. I 159.
        surse: DLRLC
      • Mai bine vă voi cununa, ca să fac fericirea voastră. ALECSANDRI, T. 367.
        surse: DLRLC
      • Poruncit-a bădița... Să mă duc ca să-l cunun; Cununa-l-aș, cununa, Da la fină ce-i voi da? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 99.
        surse: DLRLC
    • 2.2. (Despre părinți) A-și căsători după ritualul religios fiul sau fiica.
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • El dorise... să-și cunune toți copiii într-o zi. ISPIRESCU, L. 39.
        surse: DLRLC

etimologie: