7 definiții pentru cunetă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUNÉTĂ, cunete, s. f. 1. Rigolă cu secțiune semicirculară, amenajată în lungul unui canal. 2. Secțiunea de curgere a unui canal navigabil. – Din fr. cunette.

cune sf [At: DEX2 / Pl: ~te / E: fr cunette] Mică rigolă amenajată în interiorul unui canal cu secțiune mare pentru a ușura scurgerea apelor cu debite mici.

CUNÉTĂ, cunete, s. f. Mică rigolă amenajată în interiorul unui canal cu secțiune mare, pentru a ușura scurgerea apelor cu debite mici. – Din fr. cunette.

CUNÉTĂ s.f. Mică rigolă amenajată în radierul unui canal cu secțiune mare pentru a ușura scurgerea apelor la debite mici. [< fr. cunette, it. cunetta].

CUNÉTĂ s. f. rigolă în radierul unui canal cu secțiune mare pentru a ușura scurgerea apelor cu debit mic. (< fr. cunette)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cunétă s. f., g.-d. art. cunétei; pl. cunéte

cunétă s. f., pl. cunéte

Intrare: cunetă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cune
  • cuneta
plural
  • cunete
  • cunetele
genitiv-dativ singular
  • cunete
  • cunetei
plural
  • cunete
  • cunetelor
vocativ singular
plural

cunetă

  • 1. Rigolă cu secțiune semicirculară, amenajată în lungul unui canal.
    surse: MDA2 DEX '09 DN
  • 2. Secțiunea de curgere a unui canal navigabil.
    surse: DEX '09

etimologie: