3 definiții pentru cuneat

cuneat, ~ă a [At: DN3 / P: ~ne-at / Pl: ~eați, ~e / E: lat cuneus] (Rar) 1-4 Cuneiform (1-4).

cuneát adj. m., pl. cuneáți; f. sg. cuneátă, pl. cuneáte

CUNEÁT, -Ă adj. Cuneiform. [Pron. -ne-at. / cf. lat. cuneus – pană, cui].

Intrare: cuneat
cuneat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cuneat
  • cuneatul
  • cuneatu‑
  • cunea
  • cuneata
plural
  • cuneați
  • cuneații
  • cuneate
  • cuneatele
genitiv-dativ singular
  • cuneat
  • cuneatului
  • cuneate
  • cuneatei
plural
  • cuneați
  • cuneaților
  • cuneate
  • cuneatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate – (arată)