2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUMULÁRE, cumulări, s. f. Acțiunea de a cumula și rezultatul ei; cumulație. – V. cumula.

CUMULÁRE, cumulări, s. f. Acțiunea de a cumula și rezultatul ei; cumulație. – V. cumula.

cumulare sf [At: MDA ms / Pl: ~lări / E: cumula] 1 Deținere în același timp a mai multor funcții sau atribuții remunerate Si: cumulat1 (1) (rar) cumulație. 2 Constituire a unui singur tot din mai multe situații, sume de bani etc. Si: cumulat1 (rar) cumulație (2). 3 Deținere în același timp a mai multor calități oficiale Si: cumulat1 (3), (rar) cumulație (3).

CUMULÁRE, cumulări, s. f. Acțiunea de a cumula și rezultatul ei. 1. Deținerea mai multor posturi sau atribuții în același timp. Cumulare pe baza unei aprobări speciale. 2. Contopirea mai multor condiții, situații, sume de bani etc.

CUMULÁRE s.f. Acțiunea de a cumula; (jur.) adunare, strângere de bunuri, de drepturi etc., cumul; cumulație. [< cumula].

CUMULÁ, cumulez, vb. I. Tranz. 1. A deține în același timp două sau mai multe funcții. 2. A realiza un singur tot din mai multe lucruri, fapte, situații, venituri etc. – Din fr. cumuler.

cumula vt [At: I. NEGRUZZI, S. I, 278 / Pzi: ~lez / E: fr cumuler] 1 A deține în același timp mai multe funcții sau atribuții remunerate. 2 A face un singur tot din două sau mai multe situații, sume de bani etc. 3 A avea în același timp mai multe calități oficiale.

CUMULÁ, cumulez, vb. I. Tranz. 1. A deține în același timp mai multe funcții sau atribuții (remunerate). 2. A face un singur tot din două sau mai multe situații, sume de bani etc. – Din fr. cumuler.

CUMULÁ, cumulez, vb. I. Tranz. 1. A deține în același timp două sau mai multe funcții, atribuții, sarcini. Cumulează funcția de inginer cu aceea de cercetător. Un angajat nu poate cumula două funcții decît în anumite condiții. 2. A aduce laolaltă, a face un singur tot din două sau mai multe condiții, situații, sume de bani etc.

CUMULÁ vb. I. tr. 1. A deține simultan două sau mai multe funcții, atribuții, calități etc. 2. A aduna, a face un tot din mai multe sume de bani, situații etc. [< fr. cumuler, lat. cumulare].

CUMULÁ vb. tr. 1. a deține simultan două sau mai multe funcții, atribuții, calități. 2. a aduna, a face un tot din mai multe sume de bani, situații etc. (< fr. cumuler, lat. cumulare)

A CUMULÁ ~éz tranz. 1) (posturi, funcții remunerate) A deține prin cumul; a avea în stăpânire în același timp. 2) (acțiuni, situații, sume de bani etc.) A uni formând o totalitate; a aduna la un loc pentru a face un tot. /<fr. cumuler

cumulà v. a avea în acelaș timp: a cumula două funcțiuni.

*cumuléz v. tr. (lat. cúmulo, -áre; fr. cumuler. V. acumulez). Am doŭă saŭ maĭ multe funcțiunĭ în acelașĭ timp.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cumuláre s. f., g.-d. art. cumulắrii; pl. cumulắri

cumuláre s. f., g.-d. art. cumulării; pl. cumulări

cumulá (a ~) vb., ind. prez. 3 cumuleáză

cumulá vb., ind. prez. 1 sg. cumuléz, 3 sg. și pl. cumuleáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CUMULÁRE s. 1. v. însumare. 2. v. cumul.

CUMULARE s. însumare, (rar) cumulație, sumație (~ tuturor factorilor.)

arată toate definițiile

Intrare: cumulare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cumulare
  • cumularea
plural
  • cumulări
  • cumulările
genitiv-dativ singular
  • cumulări
  • cumulării
plural
  • cumulări
  • cumulărilor
vocativ singular
plural
Intrare: cumula
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cumula
  • cumulare
  • cumulat
  • cumulatu‑
  • cumulând
  • cumulându‑
singular plural
  • cumulea
  • cumulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cumulez
(să)
  • cumulez
  • cumulam
  • cumulai
  • cumulasem
a II-a (tu)
  • cumulezi
(să)
  • cumulezi
  • cumulai
  • cumulași
  • cumulaseși
a III-a (el, ea)
  • cumulea
(să)
  • cumuleze
  • cumula
  • cumulă
  • cumulase
plural I (noi)
  • cumulăm
(să)
  • cumulăm
  • cumulam
  • cumularăm
  • cumulaserăm
  • cumulasem
a II-a (voi)
  • cumulați
(să)
  • cumulați
  • cumulați
  • cumularăți
  • cumulaserăți
  • cumulaseți
a III-a (ei, ele)
  • cumulea
(să)
  • cumuleze
  • cumulau
  • cumula
  • cumulaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cumulare

etimologie:

  • vezi cumula
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

cumula

  • 1. A deține în același timp două sau mai multe funcții.
    surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Cumulează funcția de inginer cu aceea de cercetător. Un angajat nu poate cumula două funcții decât în anumite condiții.
      surse: DLRLC
  • 2. A realiza un singur tot din mai multe lucruri, fapte, situații, venituri etc.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: