8 definiții pentru cumulardă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUMULÁRD, -Ă, cumularzi, -de, s. m. și f. Persoană care cumulează. – Din fr. cumulard.

CUMULÁRD, -Ă, cumularzi, -de, s. m. și f. Persoană care deține mai multe funcții sau atribuții (remunerate) în același timp. – Din fr. cumulard.

CUMULÁRD, -Ă, cumularzi, -de, s. m. și f. Persoană care deține mai multe funcții sau atribuții; (peiorativ) persoană care deține mai multe funcții, fără să lucreze efectiv (primind salarii nemeritate). Se va arăta numărul. cumularzilor.Noi avem în veacul nostru acel soi ciudat de barzi, Care-ncearcă prin poeme să devie cumularzi închinind ale lor versuri la puternici, la cucoane. EMINESCU, O. I 137.

CUMULÁRD, -Ă s.m. și f. Deținător al mai multor funcții sau atribuții; (peior.) persoană care pretinde a întruni mai multe calități, merite etc. [< fr. cumulard].

CUMULÁRD, -Ă s. m. f. deținător al mai multor funcții, atribuții, salarii. (< fr. cumulard)

*cumulárd, -ă s. și adj. (fr. cumulard). Iron. Care are maĭ multe funcțiunĭ în acelașĭ timp: om cumulard, gașcă cumulardă. – Maĭ rom. ar fi cumulator.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cumulárdă s. f., g.-d. art. cumulárdei; pl. cumulárde

cumulárdă s. f., g.-d. art. cumulárdei; pl. cumulárde

Intrare: cumulardă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cumulardă
  • cumularda
plural
  • cumularde
  • cumulardele
genitiv-dativ singular
  • cumularde
  • cumulardei
plural
  • cumularde
  • cumulardelor
vocativ singular
  • cumulardă
  • cumulardo
plural
  • cumulardelor

cumulard, -ă cumulardă

  • 1. Persoană care cumulează.
    surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file 2 exemple
    exemple
    • Se va arăta numărul cumularzilor.
      surse: DLRLC
    • Noi avem în veacul nostru acel soi ciudat de barzi, Care-ncearcă prin poeme să devie cumularzi Închinînd ale lor versuri la puternici, la cucoane. EMINESCU, O. I 137.
      surse: DLRLC

etimologie: