12 definiții pentru cumulard

CUMULÁRD, -Ă, cumularzi, -de, s. m. și f. Persoană care cumulează. – Din fr. cumulard.

CUMULÁRD, -Ă, cumularzi, -de, s. m. și f. Persoană care deține mai multe funcții sau atribuții (remunerate) în același timp. – Din fr. cumulard.

CUMULÁRD, -Ă, cumularzi, -de, s. m. și f. Persoană care deține mai multe funcții sau atribuții; (peiorativ) persoană care deține mai multe funcții, fără să lucreze efectiv (primind salarii nemeritate). Se va arăta numărul. cumularzilor.Noi avem în veacul nostru acel soi ciudat de barzi, Care-ncearcă prin poeme să devie cumularzi închinind ale lor versuri la puternici, la cucoane. EMINESCU, O. I 137.

cumulárd s. m., pl. cumulárzi

cumulárd s. m., pl. cumulárzi

CUMULÁRD, -Ă s.m. și f. Deținător al mai multor funcții sau atribuții; (peior.) persoană care pretinde a întruni mai multe calități, merite etc. [< fr. cumulard].

CUMULÁRD, -Ă s. m. f. deținător al mai multor funcții, atribuții, salarii. (< fr. cumulard)

CUMULÁRD ~zi m. Persoană care deține mai multe posturi. /<fr. cumulard

*cumulárd, -ă s. și adj. (fr. cumulard). Iron. Care are maĭ multe funcțiunĭ în acelașĭ timp: om cumulard, gașcă cumulardă. – Maĭ rom. ar fi cumulator.

cumulárdă s. f., g.-d. art. cumulárdei; pl. cumulárde

cumulárdă s. f., g.-d. art. cumulárdei; pl. cumulárde

Intrare: cumulard
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cumulard cumulardul
plural cumularzi cumularzii
genitiv-dativ singular cumulard cumulardului
plural cumularzi cumularzilor
vocativ singular
plural