12 definiții pentru cumula

CUMULÁ, cumulez, vb. I. Tranz. 1. A deține în același timp două sau mai multe funcții. 2. A realiza un singur tot din mai multe lucruri, fapte, situații, venituri etc. – Din fr. cumuler.

CUMULÁ, cumulez, vb. I. Tranz. 1. A deține în același timp mai multe funcții sau atribuții (remunerate). 2. A face un singur tot din două sau mai multe situații, sume de bani etc. – Din fr. cumuler.

CUMULÁ, cumulez, vb. I. Tranz. 1. A deține în același timp două sau mai multe funcții, atribuții, sarcini. Cumulează funcția de inginer cu aceea de cercetător. Un angajat nu poate cumula două funcții decît în anumite condiții. 2. A aduce laolaltă, a face un singur tot din două sau mai multe condiții, situații, sume de bani etc.

cumulá (a ~) vb., ind. prez. 3 cumuleáză

cumulá vb., ind. prez. 1 sg. cumuléz, 3 sg. și pl. cumuleáză

CUMULÁ vb. I. tr. 1. A deține simultan două sau mai multe funcții, atribuții, calități etc. 2. A aduna, a face un tot din mai multe sume de bani, situații etc. [< fr. cumuler, lat. cumulare].

CUMULÁ vb. tr. 1. a deține simultan două sau mai multe funcții, atribuții, calități. 2. a aduna, a face un tot din mai multe sume de bani, situații etc. (< fr. cumuler, lat. cumulare)

A CUMULÁ ~éz tranz. 1) (posturi, funcții remunerate) A deține prin cumul; a avea în stăpânire în același timp. 2) (acțiuni, situații, sume de bani etc.) A uni formând o totalitate; a aduna la un loc pentru a face un tot. /<fr. cumuler

cumulà v. a avea în acelaș timp: a cumula două funcțiuni.

*cumuléz v. tr. (lat. cúmulo, -áre; fr. cumuler. V. acumulez). Am doŭă saŭ maĭ multe funcțiunĭ în acelașĭ timp.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CUMULÁ vb. a însuma. (~ următoarele însușiri...)

Intrare: cumula
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cumula cumulare cumulat cumulând singular plural
cumulea cumulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cumulez (să) cumulez cumulam cumulai cumulasem
a II-a (tu) cumulezi (să) cumulezi cumulai cumulași cumulaseși
a III-a (el, ea) cumulea (să) cumuleze cumula cumulă cumulase
plural I (noi) cumulăm (să) cumulăm cumulam cumularăm cumulaserăm, cumulasem*
a II-a (voi) cumulați (să) cumulați cumulați cumularăți cumulaserăți, cumulaseți*
a III-a (ei, ele) cumulea (să) cumuleze cumulau cumula cumulaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)