6 definiții pentru cumsecădenie

CUMSECĂDÉNIE s. f. Calitatea unui om de a fi cumsecade. – Cumsecade + suf. -enie.

CUMSECĂDÉNIE s. f. Calitatea unui om de a fi cumsecade. – Cumsecade + suf. -enie.

CUMSECĂDÉNIE s. f. (Rar) Însușirea sau caracterul omului cumsecade. N-a fost ferită, prin cinste și cumsecădenie, de nici una din loviturile pe care le îndurăm laolaltă. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 308. – Pronunțat: -ni-e.

cumsecădénie (-ni-e) s. f., art. cumsecădénia (-ni-a), g.-d. cumsecădénii, art. cumsecădéniei

cumsecădénie s. f. (sil. -ni-e), art. cumsecădénia (sil. -ni-a), g.-d. cumsecădénii, art. cumsecădéniei

CUMSECĂDÉNIE f. Fel de a fi al omului cumsecade. /cumsecade + suf. ~enie

Intrare: cumsecădenie
cumsecădenie substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cumsecădenie cumsecădenia
plural
genitiv-dativ singular cumsecădenii cumsecădeniei
plural
vocativ singular
plural